„Între procesele lor erectile şi cele electorale, zicea el râzând, procesul erectoral prezidenţial!”
Andreï Makine, Dincolo de frontiere
Stadionul din Ploiești este plin și trepidează. Petrolul își sărbătorește centenarul cu focuri de artificii și jocuri de lumini orbitoare. Tribunele cântă și aplaudă frenetic, spectacolul e în toi. Crainicul anunță prezența premierului Marcel Ciolacu la meciul de gală. Un huiduit prelung și compact se pornește violent și îneacă în ură un eveniment pregătit cu migală fastuoasă de suporterii „găzarilor”. Dintr-odată, mugetul capătă contur și corul popular își urlă frustrarea: „Muie PSD! Muie PSD!” Minute în șir... Mii de microbiști - alegători își varsă oful politic și mă uit de jur împrejur, doar-doar l-oi zări pe „tigrul alfa” pe vreo gradenă, pardon, fotoliu! N-am noroc, indezirabilul e de nevăzut și bănuiesc că s-a pitit de frica haitei dezlănțuite a „lupilor galbeni”. Și cât mi-aș fi dorit să-i cercetez reacțiile, mimica, într-un astfel de moment paralizant, nimicitor... Chiar, ce-o fi fost la gura lui la întâlnirea cu inșii care l-au sfătuit să meargă în Republica lui nenea Iancu ? În definitiv, cum e turcu', și pistolu' ! (A se citi buzoianul și, respectiv, consilierii !) Populismul presupune mereu și mereu riscuri, îndeosebi când vine vorba despre peluza arenelor sportive. O faună imprevizibilă și mahmură, obișnuită să înjure și să tragă pe nas. La urma urmei, candidatul pesedist la jilțul cotrocenist a găsit ce-a căutat, și pățania cu pricina ar trebui să le fie învățătură de minte tuturor prezidențiabililor și nu numai. Politicienilor, în general, indiferent de culoare ideologică!
*
Nicolae Ciucă, sărmanul, îmi înmoaie naturelul ori de câte ori se căznește să lege două, trei cuvinte. Mi se face brusc milă de el și încep să-l compătimesc sincer. L-aș lua de umeri și i-aș mângâia stelele de general, decis, recent, să-i supravegheze pe „tigrii roșii” ca nu cumva, hainii, să șterpelească guvernarea și cabinele de vot din toamnă. Pfu, demagogia n-are limite, inclusiv „ostașii în sluijba țării” o exersează erectil, vai mama ei de onoare! Da, știu că-i lipsește, că taman ce ni s-a confesat mediatic deunăzi! Pfu, nici felinele astea nu mai sunt ce erau cândva... S-au jigărit într-atât încât, dinspre liberali, ciurda de lătrăi cu Ciolacu în frunte pare de... tigri. Vă dați seama cine ne guvernează? Ciuciolaci speranțe, fraților! Ori ciolaciuci? Geaba, același drac...
*
Mircea Geoană s-a hotărât să schimbe din temelii lucrurile în România, păzea bibicilor ! Dacă... Ehe, dacă și cu parcă... Până atunci, are grijă să ne repete emfatic că a condus NATO în ultimii ani și dăi cu asta până la exasperare! „Laudă-mă gură,/ Că ţi-oi da friptură,/ Că de nu mă-i lăuda,/ Nici mâncare nu ţi-oi da!” Și „Prostănancul” de altădată se înfoaie mai-mai să plesnească de atâta îngâmfare și o ține întruna ba cu chestia aia militară, ba cu revoluția ce ne va aștepta dacă... Are grijă să se și victimizeze cu prețiozitate, însă ceva îmi pică rău la stomac. Îl simt ca-ntotdeauna găunos și fals, strepezicios, nu-mi transmite sentimentul ăla de încredere, de camarad pe care l-aș urma în traversarea străzii...
*
Ei sunt favoriții, cu toate că pe la colțuri se discută că ar avea șanse reale și Simion ori Lasconi, după ce numerele de circ ale duduii Șoșoacă i-au atras cartonașul roșu din partea arbitrilor constituționali de la București. Să urmeze, oare, eliminarea „Mamei națiunii” cu ie și ițari și de pe terenul europarlamentar din capitala Belgiei?
*
Apropo, or mai fi destui gugumani care să creadă în wrestling-ul politic de doi bani dintre pesediști și liberali? Să se lase ei iarăși duși de nas de șmecheria asta cu bătălia pe viață și pe moarte întru binele poporului? Mă tem că răspunsul e afirmativ, fiindcă guvernanții sunt asemenea guvernaților. Și invers! La urma urmei, „masele nu pot crede decât în ceea ce le seamănă, adică în ficțiuni și călăi.”[1] O corectură aș îndrăzni, ficțiunile sunt, de fapt, minciuni. Trăiască democrația și lupta pentru putere!
[1] Vintilă Horia, Jurnalul unui țăran de la Dunăre
