Preşedintele

Emil Constantinescu a intrat nemeritat într-un con de umbră. Asta în ciuda faptului că domnul Emil este încă, pe hârtie cel puţin, preşedintele României. În mod paradoxal, în România, un candidat la Preşedinţie e mai important decât preşedintele. Îmi aduc perfect aminte când, astă-vară, Emil Constantinescu şi-a anunţat retragrea din cursa pentru Cotroceni, mai bine spus motivele invocate care l-au îndemnat să facă acest gest. Iată ce zicea atunci, 17  iulie, cel care era, încă, preşedintele României: “Neangajându-mă  în campania electorală voi putea continua imparţial şi ferm lupta cu cei care fură sau înşală, până în ultima zi a mandatului de preşeidnte al României. Indiferent că printre vinovaţi sunt foşti sau actuali parlamentari, participanţi la guvernare, magistraţi sau reprezentanţi ai unor alte instituţii publice (…) Hotărârea mea  de a nu participa la alegeri pentru un nou mandat nu trebie asociată cu evitarea răspundeilor ce îmi revin, ci, dimpotrivă, cu hotărârea de a mă dedica cu şi mai multă energie îndeplinirii până la capăt a sarcinilor actualului mandat”. Fără comentarii! Vă veţi întreba, pe bună dreptate, ce mai are ăsta, adică eu, cu un om căzut, un om care pleacă în mod inevitabil de la Cotroceni  şi din viaţa politică, întorcându-se la catedră? Ar fi mai mlte răspunsuri la această întrebare. În primul rând, declaraţiile, argumentele aduse de Emil Constantinescu pentru reetragerea din cursă au fost nişte simple vorbe aruncate-n vânt. Un  fel de călugărul Vasile întrupat din spuma mării. Hai să fim serioşi, Emil Constantinescu s-a retras pentru că nu mai avea nici cea mai mică şansă la câştigarea unui nou mandat. În aldoilea  rând, retragerea la catedră este un semn de laşitate. Politica nu se face doar în funcţie de preşedinte, doar la putere, politica să face şi-n opoziţie, pă băncile parlamentare sau în altă parte. Emil Constantinescu luptă împotriva corupţiei, atât cât a luptat, doar din funcţia de  preşedinte? Nu poate să lupte cu “cei care fură şi înşală” şi din opoziţie, mai ales din opoziţie? Al treilea argument, cel mai important, este că, din iulie până acum, Emil Constantinescu a ocupat funcţia de preşedinte al României. Şi poate că-l lăsam în plata istoriei, care istorie îi rerzervă uşa din dos, dacă nu venea savant să-şi dea cu părerea despre  Asociaţia Naţională a Militarilor din România. Dar despre asta în numărul de mâine al ziarului.