Miniştrii în România se schimbă după cum cade zaru”. La un 6-4 e musai să fie schimbat ministrul Industriilor. Ceea ce s-a şi întâmplat. La 2-1, numit şi zarul lui Mucea, trebuie schimbat ministrul Sănătăţii ş.a.m.d. Vreau să spun, de fapt, că presa a avut un cuvânt greu de spus, cu voia sa sau fără în această acţiune de remaniere. Să vă explic şi de ce. Zvonerii şi răspândacii din PDSR, cu carte de muncă, se făceau luntre şi punte ca numele a doi-trei miniştri gata să fie schimbaţi, sanchi, să ajungă la presă. Mergând pe sistemul fiecare răspândac cu ziarul său, PDSR-ul a reuşit să schimbe, vorba vine, cu ajutorul presei, aproape zece miniştri. „Jurnalul Naţional” a avut grijă, de dragul răspândacului repartizat pentru el, cu de la sine putere, să mai pluseze, deci răspunzând cu aceaşi monedă, cu un nume-două. Şi nu mă îndoiesc că şi celelalte ziare au făcut altfel. Aşadar şi prin urmare, la un moment dat, cam pe la ora 20.00 se adunaseră vreo douăzeci de miniştri buni de schimbat. Chestiune care a pus PDSR-ul pe gânduri, ba, mai mult, l-a speriat şi de frică n-a schimbat decât doi miniştri. Mincu şi Coşea erau şi ei pe listă dar a fost aplicat principiul: decât douăzeci mai bine doi. Ceea ce s-a întâmplat acum poate fi o lecţie pe veci pentru cei care remaniază guvernele cu ajutorul zvonerilor şi răspândacilor. Mincu şi Coşea trebuie să dea de băut presei că au scăpat. Băieţi, trimiteţi nişte vin de buturugă şi trei curcani că nu se ştie niciodată. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
