Dacă ar exista o şcoală pentru părinţi, tu cum crezi că te-ai descurca? Stai liniştit, aici nu se pun note. ???? Vreau doar să îţi vin în ajutor.
Te-ai gândit vreodată ce impact ai asupra copilului tău? Cum reacţiile tale îşi pot pune amprenta în dezvoltarea copilului chiar de la o vârstă fragedă? În ce măsură eşti capabil să întelegi nevoile copilului tău, la fiecare etapă de creştere? Iată câteva teme de gândire care ar putea să te ajute să realizezi care este contribuţia ta în dezvoltarea unui viitor adult echilibrat din punct de vedere emoţional.
Îţi propun un exerciţiu cu scop terapeutic. Completează Carnetul de Părinte, o schemă simplă care te va ajuta să pui în prespectivă relaţia părinte-copil.
Pasul unu este despre tine. Scrie datele tale şi sensul pe care îl ai ca mamă/tată. Sfatul meu este să scrii întotdeuna, primul lucru care îţi vine în minte. Nu analiza foarte mult, scrie din inimă.
Pasul doi este despre copil. Care crezi că este misiunea lui în viaţă? Ce aduce el în viaţa ta? Ce aduci tu în viaţa lui?
Care sunt competenţele tale ca părinte? Gândeşte-te la 2-3 competenţe pe care le ai şi la felul în care le exerciţi în viaţa de zi cu zi.
În următorele minute vom trece în revistă obiectivele specifice fiecărei vârste.
0-1 Ani : Cât şi cum contribui la dezvoltarea încrederii copilului meu? – La această vârstă copilul percepe mai mult decât ne putem imagina. Acesta îşi ia reperele pentru viaţă din primele interacţiuni cu persoana care are grijă de el. Este momentul în care este recomandat ca părintele să fie cât mai conectat cu copilul lui pentru ca acesta să capete încredere.
1-3 Ani : Cât şi cum contribui la dezvoltarea autonomiei copilului meu? – În acest interval, copilul dezvoltă abilităţi de exprimare, devine conştient de lucrurile din jurul său şi nu se mai bazează doar pe percepţiile legate de experienţele senzoriale. Copilul este atent la tonul îngrijitorului şi la reacţiile sale. Este indicat să avem o atitudine pozitivă şi să ne exprimăm cât drăgătos şi afectiv, oferindu-le suportul nostru necondiţionat.
3-6 Ani : Cât şi cum contribui la încurajarea iniţiativelor copilului meu? – În acest interval copilul îşi exprimă preferinţele şi interesele. De la alegerea hăinuţelor, la poveştile de seară pe care vrea să i le citeşti. Ascultă cu atenţie ceea ce îţi spune şi susţine-l, uneori, chiar şi în trăznăi. ????
6-12 Ani : Cât şi cum contribui la dorinţele şi interesele copilului meu? În acest interval avem de-a face cu un tânăr în devenire. Ascultă şi încearcă pe cât este posibil, să nu emiţi judecăţi de valoare legate de alegerile sale. Oferă-i suportul de care are nevoie deoarece este important să ştie că are un sprijin în tine, indiferent dacă reuşeste sau eşuează în alegerile făcute.
12-18 Ani : Cât şi cum contribui la definirea identităţii şi rolului copilului meu? – De aici intrăm deja în teritoriul adolescenţei. Un teritoriu care poate părea înfricoşător, însă, stai liniştit. Îţi voi oferi un truc pe care să îl aplici. Reconsideră discursul pe care îl ai faţă de copilul tău. Acesta este deja un tânăr şi trebuie să îl tratezi ca atare.
‘’Tu, ca părinte, participi acum la scrierea istoriei personale a copilului tău. Scrii la povestea lui, la identitatea lui, la fericirea și la ființarea în felul lui în lumea aceasta… Alege să îi fii călăuză pe drumul vieții, vocea rațiunii, a iubirii, a protecției și a siguranței, a reușitei!’’
Carnetul de Părinte este disponibil pe https://irpi.ro/wp-content/uploads/2017/02/Carnet-de-parinte.pdf
