De la aflarea rezultatlui alegerilor, Ion Iliescu, Adrian Năstase şi PDSR au parte de-o simpatie de-a dreptul îngrijorătoare. Aceştia n-au trăit în cei unsprezece ani scurşi de la Revoluţie încoace o poveste atât de dulce, o poveste de acadele şI ciocolată. Bradul celor care au câştigat anul acesta alegerile se va prăbuşi în curând de atâtea dulcegării primite de fruntaşii săi, de atâtea pupături şi chiar linguşeli. Nu ştiu dacă mai-marii PDSR şi-au pierdut uzul raţiunii lăsându-se purtaţi de valurile de ciocolată sau, dimpotrivă, simt că nu peste mult timp se vor trezi între maluri de mămăligă. Bună şi aia dacă n-ar fi rece şi mucegăită. Ca să nu părem ipocriţi, bucuria e firescă în asemenea momente, iar reprezentanţii noii puteri nu prea şi-au arătat-o în public. Ba dimpotrivă, aş spune. Până-n acest moment, aleşii neamului par să arate echilibru, decenţă şi responsabilitate. Nici nu prea e timpul de cine ştie ce manifestaţii de bucurie, de sărbătorire a unui succes care mai mult obligă decât să împingă la nu ştiu ce sindrofii. Iarna bate la uşă, iar dezastrul în care se află ţara, suferinţele populaţiei pot fi, în cel mai bun caz, acoperite de Sărbătorile de Iarnă. Şi nu de belşug, aproape inexistent, nici măcar de bucăţica de carne în plus, ci de lumina lor care mai aprinde puţin spernaţa, mai îmbracă sufletul cu o şansă. Aşadar, ca să ne întoarcem de unde am plecat, povestea de marţipan e pe terminate. Mai ţine preţ de două, maximum trei săptămâni, după care va începe povestea vieţii, povestea adevărată a unei Românii mai rătăcite, mai sărace, mai speriate şi, pe undeva, mai abandonată, mai înstrăinată ca niciodată.
