Politica de carciuma

Exista din ce in ce mai multe dovezi ca in Romania politica se face, se desface la carciuma. Ultimul scandal a plecat de la Il Capitan, o terasa pe malul Lacului Snagov, de la de-acum celebra intalnire dintre primul-ministru, un ziarist, un om de afaceri s.a.m.d. Remanierea cica s-a facut la Golden Blitz, un restaurant frecventat de presedintele Traian Basescu. Ca sa nu mai amintim de Ciresica, cel mai mediatizat restaurant din aceasta vara, unde acelasi presedinte a scos la lumina spritul, blues-ul si pe Tariceanu. Mare mirare daca, in meniurile restaurantelor sus-amintite, n-o sa apara feluri de mancare cum ar fi: "ciorba de pui a la Sorin Rosca Stanescu" sau hamsie remaniata cu ceapa, de exemplu. De fapt, nu trebuie sa ne miram foarte tare, dar carciuma a avut dintotdeauna un rol esential in politica romaneasca. Totusi, cred ca dupa decembrie ’89 politicienii romani au facut si au desfacut soarta tarii mai mult printre chelneri si frapiere, decat prin camerele Parlamentului sau Guvernului. Nu stiu daca e un avantaj pentru soarta eternei si fascinantei Romanii, dar deciziile lor cred ca au fost influentate foarte mult si de felurile de mancare servite in timpul tuturor intalnirilor de taina. Va dati seama ce fel de decizii s-au luat pe vremea cand mititeii sau ceafa de porc cu cartofi prajiti au reprezentat principalul fel de mancare al politicienilor nostri? Mi-e teama ca Romania a depins in toata aceasta perioada in mare masura de sprit si ca destinul ei a stat in ciorba de potroace. Caci, din pacate, si dupa intrarea masiva a pastelor si branzeturilor frantuzesti, obiceiurile in politica romaneasca au ramas aceleasi. S-ar putea ca alesii nostri, dupa ce-au servit niste feluri sofisticate pe la noile restaurante deschise pe malurile Dambovitei inainte de a ajunge acasa, sa fi trecut pe la Cocosatu’, sa manance si ei ceva, niste mititei eventual. De asemenea, mai cred ca soarta noastra a mai depins si de lautarii care, spre ziua, cu cantece de inima albastra, i-au facut pe-ai nostri sa uite ce fac, cu ce se ocupa, cine sunt, lasand Romania pe mana si la inspiratia lautarului, avand lipita de frunte, cu scuipat, o suta de euro...  

Ce-o sa mai cantam noi prin toate carciumile inconjurati de lautari: "Da Europa cu biciu-n mine!..."