Ziua Poliţiei a fost sărbătorită în plin scandal al vilelor mai marilor poliţişti. Vilele lor au fost prezentate zile de-a rândul în paginile ziarelor, cumpărătorii acestora crezând, la un moment dat, că au de-a face cu publicaţii care se ocupă cu tranzacţii imobiliare. Ceea ce mă intrigă la acest episod trist din istoria Poliţiei Române, cel puţin, este faptul că descoperirea, apariţia în ziare a fotografiilor cu vilele poliţiştilor a dat impresia că toate aceste construcţii impunătoare, multe dintre ele de prost gust, au fost făcute peste noapte. Or, întrecerea capitalistă pentru ridicarea vilelor cu pricina a durat ani de zile ca să ajungă la rezultatele pe care astăzi le vede toată lumea. Presa a publicat de-a lungul timpului, nu o dată, imagini cu viloaiele şefilor din Poliţie. Numai ca acum ministrul de Interne, Ion Rus, este hotărât să rupă-n două pisica, ba chiar merge mai departe şi dă pe mâna Parchetului cazurile în care legea pare a fi fost încălcată. Deocamdată, avem parte de mult spectacol, de o mediatizare excesivă care tinde să se transforme într-o întrecere gen “A mea e mai frumoasă”, o întercere între vile şi grade. Rămâi buimac văzând um într-un orăşel uitat de lume şeful Poliţiei locale şi-a ridicat ditamai cazemata. De unde atâţia bani, fraţilor, că nici toate şpăgile adunate de la infractorii unui astfel de orăşel amorţit în uitare nu te pot ajuta să-ţi ridic o asemenea cazemată!? De unde atâţia bani, nu pun pentru prima dată această întrebare, când toţi oamenii ştiu foarte bine că dintr-un salariu de bugetar nu poţi să-şi faci mai mult de o odăiţă, şi aia fără acoperiş!? Sper ca ancheta delcanşată în Poliţie să nu rămână fără rezultate concrete. E o şansă de a face curăţenie în propria ogradă cum n-a fost până acum, dar este şi o “şansă” ca mizeria să fie ridicată la gradul de general, ceea ce poate însemna, fără exagerare, începutul sfârşitului în Poliţia Română. Care, dacă nu-şi va rezolva această gravă problemă, riscă să fie confundată cu poliţiştii prezenţi în aceste zile la gazeta de perete a societăţii româneşti. N-ar fi corect, la urma-urmei, pentru că Poliţia Română nu înseamnă numai generali şi colonei corupţi, nu înseamnă numai palate şi cazărmi particulare. Poliţia Română înseamnă şi profesionişti, înseamnă şi garsoneire insalubre, înseamnă şi sacrificii, dar şi moralitate.
