Plecând de la resemnare

Acum, după ce am aflat că până şi la consumul de ciocolată sutem pe ultimele locuri din Europa, parcă ni s-a mai stins ceva din mânia provocată de amânarea intrării în NATO, locul ei fiind ocupat de resemnarea ciobanului din Mioriţa. Resemnare care i-a încercat şi pe bucureştenii recăsătoritului Crin Halaicu în clipa în care s-au văzut faţă în faţă cu noile aparate de taxare de la metrou. E drept în spus că unii dintre călători şi-au exprimat adeziunea la cartele, văzând în acestea certificatele europenizării nozatre ireversibile, pentru totdeauna. Dar la fel de drept este că alţii n-au înţeles mesajul, s-au îngrămădit şi au stricat frumuseţe de aparate verzi colorate. Şi, de parcă asta nu era îndeajuns, tot ei au fost cei cu gura mare, acuzând „Metrorex”-ul că-şi bate joc de călători, de parcă „Metrorex” ar fi tot una cu SNCFR sau cu RATB. RATB care nici măcar el nu mai e la fel de RATB ca înainte, deoarece, uite, recent, şi-a adunat controlorii şi i-a trimis la cursuri. Acolo, ei se perfecţionează în meseria de controlor şi încearcă să înveţe bunele maniere elegante. Ştiu că asta sună ca nuca într-unul din pereţii Priămriei Capitalei sau ca strigătele de „Ura” ale galeriei scoţiene la golul lui Prodan, dar eu sunt de părere că trebuie să avem încredere în cotrolorii noştri. Să-i iertăm şi să le mai dăm o şansă, chiar dacă ei nu ne iartă pe noi, când ne prind fără bilet. Nici n-ar fi bine să ne ierte, pentru că aşa am ajunge pe ultimele locuri în Europa la numărul de bilete compostate. Şi iar ne-ar cuprinde resemnarea. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCA