Piţipoancele eco

O samă de piţipoance au ieşit la trendul mare şi s-au apucat de eco, ca şi cînd eco ăsta ar fi un play-boy care să le satisfacă orgoliile de mahala, un macho care să le întărească lor ideea că pot salva pla­neta printr-o penetrare mai judicioasă, mai echilibrată, atît la nivel local, cît şi la nivel global, ceea ce ne arată că piţipoanca noastră, trecută prin atîtea inexplicabile zdruncinări ale erosului personal, se adaptează tuturor tendinţelor de ieri şi de azi, că e gata să-şi sacrifice trecutul, de dragul prezentului, ba, mai mult, e gata să se combine şi cu globalizarea numai să rămînă la modă şi în lumina reflectoare­lor proştilor de pe la ştiri şi fătucelor tot de acolo, proşti şi fătuci, care au reuşit în urma lecturilor repetate în miez de noap­te, cu lupa la lumina lumînării, să-şi ardă şi ultimul neuron, de-aici şi confuzia în care se află, nu ştiu dacă ecologia se ocu­pă cu piţipoancele sau piţipoancele cu ecologia, altfel nu se explică neam cum au reuşit să ne-o prezinte pe doamna Columbeanu Monica, ca fiind o ecologistă convinsă în adîncul sufletului ei, în eul ei interior cum ar spune filozoful Dîrţă, coadă de maimuţă, nu de-altceva, dar ne vom trezi mîine-poimîine că Irinel, băiatul acela care seamănă leit cu soţul soţiei sale, va fi devenit un vajnic apărător al drepturilor femeii şi, în acelaşi timp, un ambasador al celor care sînt împotriva practicării sexului oral în restaurante, pe motivul distrugerii plăcii bacteriene...