Dacă vrei să fii găsit, zilele astea, pe internet e musai să amintești de înmormântarea demențială a Mărioarei Zăvoranu, de cum n-a lăsat-o ea pe fi-sa în curul gol, stil vestimentar foarte îndrăgit de altfel de Oana, de miile de gură-cască veniți la pomană mai ceva ca la trecerea în neființă a doamnelor Marie Curie sau Ana Aslan. Cu riscul de a rămâne singurul cititor al proptiilor slove, voi aborda o tema de mai mică importanță globală și anume of-ul legat de pensiile românilor.Din start vreau să clarificăm un aspect:oricât de mari ar fi pensiile anumitor categorii socio-profesionale, atunci cand sunt nemeritate, nu ele, sumele de bani sunt nesimțite ci beneficiarii care, cu tupeu măgăresc, și le propun. De cand se dezbate acest subiect am auzit atătea enormități scăpate ca argumente din gurițele unor politicieni încât,pe fond nervos, am îmbătrânit brusc și am început să-mi fac diverse calcule.Fără să omit nicio colaborare avută în vastul câmp al muncii după terminarea facultății, am socotit de-a fir a păr și am ajuns la cutremurătorul rezultat care îmi arată că eu mă voi bucura de o frumoasă pensie în valoare de 3,25 lei. Culmea e că nu am lucrat la CAP și nici n-am stat pe bară cu anii, cum în mod cretinoid sugera un politician penal care încerca să explice neșansa majorității românilor, de a avea o pensie decentă.Ghinionul meu, ca și al altor milioane de compatrioți, a fost că am trăit și am activat cei mai eficienți 25 de ani din viață într-o țară eronată.Taxele și impozitele scornite după 1989 de aștia care vor acum pensii speciale,au fost și sunt atat de nesimțite încât mai toți muritorii de rând au catadixit, neavând altă variantă,să-și ia salariul la negru sau,în cel mai fericit caz, la gri( drepturi de autor, firme,PFA, PFI, colaborări).Oricât m-aș strofoca, nu-mi vine în minte niciun nume de parlamentar, senator sau deputat care, prin activitatea lui, să fi salvat sau să fi îmbunătățit viețile altor semeni cu care să nu fie rudă sau amant.Puneți în balanță, nestimați aleși,meritele voastre cu cele ale medicilor, profesorilor sau chiar ale unor zidari dedicați meseriei lor, și încercați să realizați cam din ce pensie ar fi trebuit să vă înfrumusețați bătrânețile dacă nu v-ați fi băgat în onorabilul domeniu al rosului de ciolan.
Dacă n-ai avut un soț care a furat în timpul lui Ceaușescu, ca madam Zăvoranu, o mătușă Tamara,un tătic președinte-jucător, ceva, care să se fi descurcat în anii democrației sălbatice,viitorul se arată destul de sumbru, dragi prieteni.Nouă, ăstora care nu vom avea pensii speciale, nu ne rămâne decât să învățăm de pe acum povești înduioșătoare pentru că, știți și voi: mâna întinsă, fără poveste, nu primește nimic.Sunt sigur însă că nici în situația asta, mărunțișul din podul palmei, nu va fi aruncat din jeep-anele pensionaților speciali ai politicii românești, ci mai degrabă de la bătrănei occidentali veniți în concediu în cea mai bananieră țară europeană.
