„Hai, bine, dă-ţi tu demisia, ca să nu te dăm noi afară”. Aceasta este noua lozincă, „noul indicator de plan” al guvernului Văcăroiu. Iulian şi Viorel, după ce au aflat din presă că mâine-poimâine vor fi schimbaţi, după ce au mai bătut pe la o uşă, pe la o poartă şi au văzut că într-adevăr „ziariştii ăştia, ai dracu’, nu minte”, după ce au primit discret un ultim sfat, ca un brânci de la spate pe marginea prăpastiei pentru ca „sinuciderea” să pară mai credibilă, ei bine, după toate aceste mici amănunte, miniştrii noştri şi-au „băgat” demisia. Domnu’ Mincu e unul dintre cei mai cunoscuţi miniştri din ţara asta. Nu există om din România care să nu-l fi înjurat măcar o singură dată, fie şi din simpatie. Simpatizat ca o penicilină injectabilă, domnu’ Mincu vine acum, la sfărşit de mandat, cu o nonşalanţă demnă de invidiat şi spune cu gura plină de vitamina C că îşi „dă” demisia din motive personale. Mai „exact”, nu prea mai are timp să fie ministru, căci „activitatea de director al Institutului de Diabet, Metabolism şi Boli de Nutriţie, ca profesor, ca cercetător, ca medic şi (culmea tupeului de ales al poporului) în ultimul rând ca senator, îi ocupă un fond important de timp”. Care va să zică domnu’ Mincu a ştiut din prima secundă a desemnării sale ca ministru că n-are „fond de timp”, însă lucrul ăsta nu l-a făcut nici o secundă să refuze distrugerea sănătăţii româneşti, care şi aşa era cum era. Asupra acestui subiect vom mai reveni, nu-l putem lăsa pe dl. Mincu să-şi vadă liniştit de bolurile alimentare pe care le-a înghiţit cât timp a fost minsitru. În ceea ce-l priveşte pe Viorel Mărginean, ăsta n-a făcut altceva decât să pună cultura română sub piciorul şevaletului ca nu cumva să-i strice lui „punctul de fugă” din pânza „Un penel în slujba prostiei”. Hai şevalet de-aici, domnu’ Mărginean… Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
