Pedalînd prin lumea mea

Mersul pe bicicletă ca o întoarcere în timp cu douăzeci de ani, pe alte străzi demult umblate, pedalînd cu teamă şi cu plăcerea de a redescoperi aerul tăiat de roţi, foşnetul spiţelor amestecîndu-se cu toate cîmpurile uitate, şoseaua nesfîrşită plimbîndu-se printre lanurile de grîu, vara grăbită să coacă tot şi dintr-o dată întoarcerea în oraş, printre blocuri cu fete frumoase, şi apoi, înapoi printre case boiereşti şi vechi, mici palate uitate de timp în provincie, de parcă vremurile odată trecute ar fi trebuit să plece o dată cu ele, aerul cald înghiţit cu toată gura, roţile învîrtindu-se, foşnetul spiţelor amestecîndu-se cu greierii cîntînd şi fixîndu-mă la marginea lumii, caldarîmuri fierbinţi, caldarîmuri ude cu roua dimineţilor rătăcite, drumuri de care nu ştiai dacă se termină sau abia încep, calea ferată cu trenuri  oprindu-se pe malurile Dunării, hoţi de lubeniţe, hoţi de-o noapte, hoţi crepusculari, pedalînd egal cu depărtarea şi cu prietenii în spatele tău, pe urmele tale pînă la cea mai frumoasă întîmplare a ta şi a lor, parcul, pădurea de mesteceni, parcul cu dale, bănci şi statui, parcul cu patruzeci şi opt, insula cu chioşc, teatrul de vară, teatrul, turnul cu apă, dobrogeanu gherea, bulevardele trandafirii, roţile învîrtindu-se, foşnetul spiţelor amestecîndu-se cu roşul macilor ca un evantai chinezesc, cerul luat în coarnele bicicletei şi tîrît pe asfalt ca pămîntul printre nori, pedalînd cu mîinile desfăcute în aer şi cu vîrful degetelor atingînd nemărginirea, mirosind şi pedalînd marginile oraşului, aşezîndu-se liniştite pe întinderea baloţilor de paie şi a pistei de pămînt şi iarbă, aripile avioanelor plutind în întuneric, pedalînd înainte şi înapoi, roţile învîrtindu-se, foşnetul spiţelor amestecîndu-se cu lumea acum douăzeci de ani şi acum, roţile învîrtindu-se, foşnetul spiţelor amestecîndu-se cu lanurile de floarea-soarelui şi viile răstignite pe dealuri, pedalînd...