Parcă-l văd: înalt, cu pieptul scos înainte, mândru, patriot, puternic. Ca un Făt-Frumos având ca Ileană Cosânzeană ţara. Preşedintele meu, preşedintele României, pe unde umbli rătăcitor? Prin ce pagină a istoriei te ascunzi, bărbate? E a nu ştiu câta oară când lipseşti de la alegerile prezidenţiale!Ţarate caută de ani bui cu lumânarea, că energia electrică se mai taie şi tu nu vrei să-ţi pui pe frunte poverile, bucuriile mici, foarte mici şi suferinţele ţării. Preşedinţi din lumea întreagă aşteaptă să te iveşti, să-ţi strângă mâna. Ieşi de acolo, de unde eşti ascuns, poporul vrea cu orice preţ să nu intre în „cartea de batjocorire” la lecţiile de căldură, lemne, buteli, apă caldă şi hârtie igienică. Sutnem sătui până-n gât de bătutul cu pumnii în piepturi fără inimi. Te aşteptăm, domnule preşedinte, vino odată, să ne aduni sufletele făcute ţăndări într-un pumn de mândrie naţională. Ne-am săturat să fim purtaţi prin Europa ca o Cenuşăreasă pe care frumoşii democraţi ai lumii o încalţă cu papuci de casă pe o vreme când noroiul trece uşor peste genunchi. Care genunchi, dom’ preşedinte, mâine-poimâine o să se simtă ruşinaţi să mai adoarmă pe pământul sfânt al ţării. Vino şi dă-ne demnitatrea pierdută prin războaie mondiale de prostie politică! Vrem să ieşim pe „Strada Mare” a Europei, destul i-am bântuit uliţele, maidanurile şi coclaurile. Vrem să vedem cum ţările din jur îşi rod graniţele de invidie privindu-ne chipul. Pe unde umbli, dom’ PreşedinteĂ Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
