Românii erau mai patrioți în timpul comunismului, arată un sondaj recent, iar cei care cred în această afirmație sunt în special repondenți cu vârste peste 45 de ani. Sună veridic dacă ne gândim că cei mai tineri de această limită aveau la căderea comunismului sub 20 de anișori, vârstă la care până-n 1989 nu puteai să-ți fructifici patriotismul decât în luptele date la cozile din spatele Alimentarelor sau în bătăile din cârciumi. Știu, acu’ se vor supăra cei care cred că am omis dăruirea și abnegația cu care se trudea pe marile șantiere naționale.
Dragilor, am fost stagiar într-un astfel de loc și nu mi s-a părut o clipă că vreunul dintre muncitorii de acolo și-ar fi rupt oasele, între două beții, din dragoste nețărmurită pentru țară și popor. Dar să o luam ca la carte. Deschidem DEX-ul și aflăm că patriotul este o persoană care-și iubește patria și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei.Ușor, ușor, încep să se clarifice rezultatele sondajului. Într-adevăr, în timpul comunismului românii își iubeau parcă mai mult ca acum patria mai ales că era și singura ofertă pe care o văzuseră. În spatele Cortinei de Fier, Românica era ca o asistentă medicală dintr-o unitate militară: grasă, frumoasă, unicat și de aceea adorată de toți soldații.
Cum de duduia de la dispensar vitejii aflați sub jurământ nu uitau decât duminica când, în zi de vizită, își puteau încărca memoria și cu alte bulane, așa se întâmpla și cu patria mumă: o neglijai doar în momentele când aveai pe genunchi o revistă imperialistă (Neckermann vechi de 5 ani, de exemplu) sau când priveai la un post de televiziune sârbesc. Cam asta era cu iubirea de țară a patriotului comunist.
Mergem mai departe pe firul definiției.
Legat de ’’lupta pentru apărare și prosperitate’’, să fim serioși. Câte războaie au dus românii în timpul comunismului? Zero. Câtă prosperitate a câștigat România de la poporul ei care era mai patriot ca astăzi? Păi, exceptând un serviciu stabil la care câștigai un salariu din care îți permiteai să cumperi toată marfa din galantarele goale, la capitolul bunăstare rămân de neuitat, în special, cozile interminabile la orice mizilic, de la pâine până la hârtie igienică și gheare de pui, frigul și întunericul din ”locuințele date de întreprindere”.
La prima citire a rezultatului dat de acest sondaj s-ar putea înțelege că patriotismul ține de tipul orânduirii. Or fi ieșit la număr mai puțini patrioți în capitalismul post-decembrist decât în comunismul dinainte de ’89. Dar înaintea Epocii de Aur a fost tot capitalism însă unul plin de războaie în care milioane de români au avut, cu adevărat, șansa să-și demonstreze dragostea de glie. Dacă sondajul cu pricina ar fi amintit și acest aspect, la capitolul patriotism, câștigător ar fi fost de departe capitalismul. Proprietatea privată, nu bunul tuturor din care fură toți, este unul dintre puținele motoare ce-l împing pe om la sacrificiul suprem.
Revenind la zilele noastre, pentru o imagine mai clară a sentimentelor de patriotism ale românilor, ar trebui să ne amintim rezultatul altui sondaj care-i întreba pe tineri: ”v-ați da viața pentru țară?”
Majoritatea au răspuns tot cu întrebari: De ce? Ca să aibă șmecherii ce fura?
