Uneori am sentimentul că noi n-am apucat din '89 încoace să văruim de Paşti. Când toată lumea văruieşte. Că n-am apucat să facem, după Revoluţie, curăţenie în suflet. Că el încă aşteaptă albul patimilor, dar şi al regăsirii noastre. Pentru generaţii întregi, aşa cum numai poporului român i se poate întâmpla, la început parcă a fost Răstignirea Domnului şi abia apoi Naşterea Sa şi, în mod obiectiv şi tragic, Învierea, Renaşterea nu prea are ce căuta pe la noi. Săptămâna patimilor, începută ieri, mă gândeam, poate fi la români ca oricare altă săptămână din an dacă n-am conştentiza-o ca pe săptămână dinaintea Învierii Domnlui Iisus Hristos. Şi asta pentru că poporul român încearcă în fiecare zi, săptămână de săptămână, să se regăsească. Şi nu reuşeşte deloc să facă acest lucru într-o lume care uneori e strivită de povara zilei de mâine şi mai ales de graba zilei de azi. Dar care ar fi regăsirea noastră, în ce ar consta ea? Până unde s-au unde ar trebui să ne întoarcem sau să ne ducem pentru regăsirea noastră? E neapărat nevoie la începuturile unui secol, început chiar el sub semnul răstignirii, de o regăsire a noastră? Cred că da! Am senzaţia, de multe ori, că nu mai avem pământul nostru sub picioare, că am fost supuşi unei dezmoşteniri, că nu mai avem cu adevărat rădăcini pe pământul care ne suportă de atâta vreme paşii. Aţi avut vreodată - de câte ori? sentimentul dezrădăcinării noastre? Mi-e teamă că da! De aici şi neputinţa noastră de a ne regăsi. Când simţi că nu mai aparţi trecutului, dar nici pământului care e îmbrăcat în graniţa ţării tale, când generaţiile s-au împrăştiat, rupându-se la întâmplare, regăsirea parcă nu-şi mai are rostul. Totuşi, credinţa este cea care te poate întoarce de pe drumul orbecăielii, care pare uneori fără sfârşit. Drumul regăsirii noastre cred că începe fără să ştim astăzi care e acela, cu regăsirea fiecăruia dintre noi, rătăciţi de multe ori de iureşul şi nebunia unei lumi care şi trăieşte o dată cu noi viaţa contra cronometru, nu vom putea să ne regăsim. Să ne regăsim liniştea, speranţa, forţa, inspiraţia, dar şi credinţa că vom putea răzbi într-o lume tot mai nedreaptă şi mai ticăloasă. Atât de nedreaptă şi ticăloasă pe cât am făcut-o noi.
Sărbători fericite!
