Invitat la Parada Gay de la sfîrşitul săptămînii trecute, Remus Cernea, ne spun vecinii, ar fi insistat să nu vină. “Am multe de citit”, ar fi spus acesta, “Şi de terminat un proiect de lege privind salvarea ultimilor parameci în stare pură care mai există”, s-ar fi scuzat acesta, în timp ce evita un eye-contact cu interlocutorul (sau interlocutoarea????, nu vom sti niciodată!) sa. Văzînd că nu are cu cine să stabilească o punte de legătură, acesta şi-a lăsat proiectele în stand-by. Şi, ce să facă, şi-a făcut duşul săptămînal şi s-a dus la Parada Gay, răspunzînd, astfel, solicitărilor insistente ale micii, dar sentimentalei comunităţi gay din Bucureşti (Romȃnia? – adică or fi venit din toată ţara? Din nou, nu vom şti niciodată). Ȋn timpul marşului, voci demne de încredere au încercat să acrediteze faptul că Remus era îngîdurat. Ȋntr-adevăr, un tip pe nume Graţiela a dezvăluit pentru MT News că omul era doar cu trupul prezent, în rest, el fiind absent. “Mă gîndesc la soarta nevăstuicii cu o ureche roşie”, s-ar fi destăinuit el, cerîndu-şi, în acest fel, scuze că nu poate participa şi cu sufletul la Parada Gay din acest an, militînd.
“Fiind atît de absent, chiar m-am gîndit că poate în laboratorul său personal de idei, domnu Remus e chinuit de salvarea altor şi altor specii pe cale de dispariţie, nu numai a noastră”, a conchis o doamnă pe nume Gică, croitoreasă la o firmă privată. “Poate că la anu n-o să-l mai chemăm, în fond, fiecare are viaţa lui, ce, acuma tre să-i facem program de sîmbătă că vrem noi să facem o paradă?”, şi-a turnat aceasta cenuşă-n cap. “El e tata nostru, el e cel care a luptat pentru noi, acuma, uite, noi existăm, datorită dumnealui, ce să-i mai cerem altceva? Am făcut greşit că l-am chemat”, a spus doamna Gică în continuare, iar în colţul ochiului drept îi licărea o lacrimă.
“Mă numesc Milică şi aş dori să adopt un copil, dar întrucît legea asta sălbatică din Romȃnia nu-mi permite, mi-am luat un dihor. Aştept să se lămurească faza asta cu copiii”, a suspinat Milică în timp ce-şi afunda nasul în blana dihorului. “Adică unde e mai bine pentru un copil? La casa aia de copii, cu educatoare care fură din mîncare sau la noi acasă, care noi iubim foarte mult copiii da nu ne-a dat Dumnezeu”, s-a mai plîns acesta de nedreptatea sistemului.
Un alt mărşăluitor la paradă a afirmat cu îndrăzneală că, deşi Remus e prietenul lui şi-l cunoaşte de 649 de zile lucrătoare, totuşi, nu poate să facă abstracţie de faptul că e şi el un om şi că are dreptul, ca noi toţi, la sâmbete libere, deoarece acesta muncind.
Zi end.
P.S.: Parada a continuat pînă cînd toţi oamenii au înţeles ce vor ăştia.
