Pâinea, furtunul găurit şi circul

Televiziunile şi-au întrerupt programele obişnuite pentru a transmite evenimentul. Miniştri, primari, autorităţi de tot felul, băgători de seamă s-au perindat pe la faţa locului unde avusese loc explozia.
Câteva ore s-a vorbit despre asta, iar ziarele de a doua zi au relatat şi ele pe larg despre deflagraţia care a avut loc la două blocuri din Bucureşti. Efectul a fost devastator pentru opinia publică şi dezastruos pentru locuitorii din aceste blocuri: 25 de apartamente au fost afectate şi mai multe persoane au fost rănite. După toate cele întâmplate, după două-trei zile de supoziţii şi comentarii, s-a lăsat liniştea. Evenimentul a fost dat uitării, efectuul, ca să spun aşa, şi-a făcut efectul, lumea s-a întors la preocupările ei, iar reprezentanţii societăţii Distrigaz au început ancheta.
După câteva zile, rezultatul a sosit sec, banal: cauza exploziei a fost un furtun găurit din care s-au scurs gaze. În comparaţie cu efectul, explozia şi consecinţele ei, cauza n-a mai interesat pe nimeni. În cel mai bun caz a fost expediată în câteva propoziţii, în câteva rânduri. Nimic spectaculos, total neinteresant. Un frutun găurit nu interesează pe nimeni. Ceea ce arată că societatea românească, în afară de faptul că acţionează pompieristic, de fiecare dată sărind să stingă incendiul şi niciodată să-l prevină, atunci când ar putea s-o facă, n-o mai interesează. De ce? Pentru că viaţa fără prea multă pâine e dominată de circ, de spectacol, de scandal. Ceea ce era cu adevărat important în acest eveniment, cauza acestuia, şi anume furtunul găurit, n-a interesat pe nimeni în comparaţie cu explozia, efectul adică. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi aflat că la baza exploziei n-ar fi stat un furtun găurit, ci o mână criminală.