Guvernul României a adoptat în urmă cu două săptămâni o “ordonanţă de urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Citind titlul acestei ordonanţe ţi se pare firesc să fie adoptată, ba chiar imperios necesară, având în vedere integrarea noastră în Uniunea Europeană şi NATO. Totuşi, există în această ordonanţă de urgenţă câteva elemente care ne fac să ne punem nişte întrebări. La articolul 2, punctul c, de exemplu, citim: “Prin <persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii> se înţelege orice persoană condamnată definitiv de o instanţă judecătorească română sau străină pentru una sau mai multe infracţiuni contra păcii şi omenirii, precum şi orice pesoană condamnată de o instanţă penală internaţională pentru crime de război sau crime contra umanităţii”. Ştim foarte bine că unul dintre cei vizaţi de această ordonanţă de urgenţă este generalul Ion Antonescu. Citind articolul 5 al ordonanţei: “Promovarea cultului personaelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste, ori xenofobe prin propagandă, săvărşită prin orice miloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani şi interzicerea unor drepturi”, ne arată foarte clar că aceia care-l promovează pe Antonescu vor fi pedepsiţi cu închisoare de la şase luni la cinci ani. La fel, “se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. Cu alte cuvinte, ordonanţa interzice de aici înainte ridicarea unor statui cu Ion Antonescu. Dar este Ion Antonescu un criminal de război? Comuniştii l-au condamnat la moarte, declarându-l criminal de război, şi-n baza acestei sentinţe se aplică ordonanţa de urgenţă. Nu sunt un apărător al lui Antonescu. Dar n-ar trebui ca instanţele din România să-l rejudece pe Antonescu şi să dea o decizie în acest sens? Ca să nu fie invocată de cei care vor să-i ridice statui lui Antonescu o sentinţă comunistă?
Un alt articol al acestei ordonanţe care merită, cel puţin, nişte întrebări este articolul 6: “Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani şi interzicerea unor drepturi”. A fost Holocaust în România?, aceasta-i întrebarea. Un coleg de-al meu, dornic probabil să se integreze mai repede în structurile NATO, a scris sâmbătă de “Holocaustul din România”. În DEx, la holocaust citim: “Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni”. Aşadar, înainte de a-l contesta sau nega în public, a existat holocaust în România? Şi mai ales, cine are autoritatea să decidă răspunsul la această întrebare? Care pesoană sau care instituţie a statului?
Închei spunând încă o dată că era absolut necesară această ordonanţă de urgenţă dacă tot vrem să devenim europeni.
În rest, aţi putut citi câteva întrebări pe care le-am încredinţat luminii tiparului.
