Străzile aşteaptă să fie ninse. Trotuarele şi-au dat întâlnire la marginea oraşului. Copacii cuminţi şi ai nimănui se lasă călcaţi în aripi de păsări. Oraşul nu mai are încredere nici măcar în intersecţii, în oameni şi-a pierdut-o demult. Clădirile vechi cer de pomană la colţul străzii întinzându-şi dureros streaşinile. Bisericile îşi fac cruci mari, vând tămâie şi lumânări. Cinematografele dau filme pe caldarâm, actorii stau cu ochii pe cer, păsările s-au aşezat în primul rând şi nu înţeleg nimic din film din cauza scrisului. Acoperişurile şi-au laut ţigla la purtare, plecând spre lumi mai puţin ploioase. Foişorul de Foc vinde torţe. Oraşul a cuceritoamenii şi i-a gonit în afralui. Oraşul îşi face de cap, se zbate în libertate! Şi-a aprins toate luminile ziua-n amaiza mare, ajung atâţia ani de întunerci şi slcavie, fântânile beau şampanie cu ciutura, semafoarele danseză pe trecerile de pietoni, toate ferestrele s-au deschis la perete şi aplaudă din geamuri, păsările s-au străns în staţiile de tramvai şi apteaptă să treacă iarna să le ia. Muzeele îşi vând tablourile şi alte obiecte de artă, pieţele s-au unit vrând să facă o mare piaţă - a Unirii? – pieţele au ieşit în stradă. Teatrele şi-au scos scenele pe tortuar, actul întâi nu poate începe, viaţa lipseşte momentan. Păsările mai aşteaptă vreme de un anotimp şi apoi o să zboare spre oraşe mai calde. Cartierul de vest se află în război cu cartierul de est. Metroul a devenit depozit de cărţi, bibliotecile s-au transformat în săli de aşteptare – aşteptarea cui? - în ştranduri se scaldă frunze. Clădirile stau la coadă la gaz, apă şi lumină, la fericire s-a băgat cartelă. Păsările de-atâta aşteptare au uitat ca să mai zboare. Oraşul miroase a revoluţie, miroase a iarnă. Bună dimineaţa!
MARUS TUCA
