Problemele naţionale sunt de două feluri. Probleme grave ale societăţii româneşti – de care nu se ocupă nimeni şi “le rezolvă” toată lumea - şi probleme mici, uneori caraghioase, de care se ocupă toată lumea şi nu le rezolvă nimeni. Fotbalul, cu bune şi cu rele, este un fenomen în România. Iar atunci când vine vorba de echipa naţională de fotbal interesul este fantastic.
Mai sunt câteva zile până la meciul cu Norvegia şi există o mare probnlemă. Ea nu ţine de strategia de joc pusă la cale de generalul Iordănescu, n-are legătuă nici cu indisponibilitatea vreunui jucător. Problema, care încet-încet devine mai mare decât e, este prelata. Prelata care trebuie să protejeze terenul din Ghencea. A plouat şi o să mai plouă până la sfârşitul săptămânii. Numai că singura prelată care poate fi folosită este cea a Clubului Steaua. Dar, ghinion, aceasta e găurită, grea şi vai de ea. Săraca ţară tristă e plină de umor. Dezbaterea despre prelată, seminariile şi simpozioanele despre această bucată de material care trebuie să acopere stadionul sunt abia la început. Şi poloaia a stat. Deocamdată. Abia după încă o repriză de ploaie problema o să devină naţională. Până atunci au fost solicitate doar două elicoptere. Urmează să fiesolicitaţi, în ordine, şefii celor două Camere ale Parlamentului. Prim-ministrul şi, în cele din urmă, preşedintele.
Dacă nici atunci problema prelatei nu va fi fost rezolvată, va fi invocat numele lui Dumnezeu.
Iartă-ne, Doamne, că nu ştim cine suntem, ce vrem şI mai ales ce facem!
