Când Iliescu a zic cu vreo zece ani în urmă că e sărac şi cinstit, au fost puţini cei care au contrazis acest model. Şi, hai să fim cinstiţi, că săraci am fost până acum, aşa am fost învăţaţi! Mentalităţile se schimbă greu, fraţilor!
Şi revoluţia, din nefericire, n-a însemnat mare lucru la capitolul ăsta.
Pentru că, spre deosebire de alte revoluţii, revoluţia mentalităţilor trebuie să aibă loc în noi. Or, atunci când vine vorba de schimbarea noastră, recunoaştem, lucrul ăsta e cel mai greu.
Mă uit la demnitarii noştri şi trăiesc o uluială continuă. Manifestările lor prilejuite de declararea averilor sunt legate de trecut, de parcă Patidul Comunist i-a pus să facă asta.
Într-o lume care, cu voia sau fără voia lor, devine capitalistă, ei îşi prezintă averile de parcă le-ar fi cerut asta secretarul de partid, şi atunci fac eforturi, cu toate apartamentele, casele şi vilele de rigoare, să pară cât mai săraci.
Acum, nu că aş vrea să le plâng de milă, ba dimpotrivă, dar sunt pe undeva de înţeles. Dacă se dau prea săraci nu e bine. Dacă se dau prea bogaţi nu e bine!. Dacă se dau nici prea săraci, dar nici prea bogaţi iar nu e bine pentru că înseamnă că n-au fost sinceri când au completat declaraţia de avere. Dacă averea lor ni se pare prea mare, îi întrebăm, firesc de altfel, cum au făcut-o! Dar, până la urmă, noi ce fel de demnitari vrem să avem? Săraci sau bogaţi?
