Intr-un viitor apropiat, Miorita va avea statuie - Lupoaica, Romulus si Remus pot fi dati jos de pe soclu fara probleme pentru a-i face dansei loc - , pentru ca-n cele din urma sa devina un monument al invidiei, un monument al pizmei nationale. Macar sa stim o treaba. Pentru ca atunci cand cineva scoate capul deasupra celorlalti, iar ceilalti se intrec in a-i da in el sau a-l baga la loc, sa nu mai facem lungi incursiuni prin psihologia poporului roman, ci s-o pomenim neconditionat pe ea, Miorita, stapana slabiciunilor si neputintei noastre. Neputinta de a ne bucura de succesele altora, de a le accepta si, de ce nu, de a ne mandri cu ele. Doamne fereste! De ce Doamne fereste? Pentru ca suntem gata, atat de mare este ipocrizia la gurile Dunarii, sa adoptam pe cineva suferind, cineva oarecare, cineva care are sau n-are neaparat nevoie de ajutorul nostru, cu toata propaganda de rigoare, dar fara sa facem nimic in fond, doar sa compatimim si atat, decat sa aplaudam pe cineva care "a scos capu'!".
Dati lupoaica jos de pe soclu si puneti repede oaia neamului fara nici o ezitare. Nu se va intampla nimic, n-o sa protesteze nimeni, n-o sa existe nici o revolta, oaia se va aseza linistit pe soclu, uitandu-se adanc in ochii neamului care a asezat-o acolo. Ochii neamului scaldati in lacrimi de fericire si recunostinta, aceiasi ochi mici si meschini si nevazatori ca atunci cand a fost si va fi vorba de succesul altora, de victoria sau realizarea lor. Asadar, abia dupa ce capra vecinului a murit de mult, dupa ce alde Remus, Romulus cu tot cu lupoaica vor fi fost dati jos, dupa ce oaia nationala va fi pusa in locul lor pe soclu, vom deveni un popor mic si fericit.
 |
