Sună banal. Pare titlul unei campanii electorale nu a lunui editorial. Poate n-o să credeţi, dar cel care a vorbit despre această şansă “pentru fiecare” nu mai departe de săptămâna trecută, este primul-ministru. Adrian Năstase ne anunţă destul de ferm că Guvernul României nu poate să fie totodată şi tatăl, şi mama poporului. Guvernul, spunea domnnia sa, trebuie de-aici înainte să fie în stare să creeze o şansă pentru fiecare. Mai întâi că tonul premierului, când a spus asta, era acela al unui tătic. Ca să nu zic tătuc. Apoi, acestă nouă strategie de guvernare vine în contradicţie toală, dacă nu mă înşel, cu promisiunile din campania electorală. Cred că Adrian Năstase ştie că poporul român este bun şI iertător, ştie că e pe val, aşa că îşi permite să mai uite din haiducia sau boieria electorală, când puteai spune orice. Da, România are nevoie de o şansă pentru fiecare. Cred că cetăţenii români s-au săturat, chiar dacă uneori le-a fost călduţ, să fie trataţi ca făcând parte dintr-o turmă. Asta cred. Şi mai cred că, după 12 ani de politică ciobănească, o politică de ţarc, dusă de fel şi fel de ciobănaşi, unii mai şmecheri, alţii muşcaţi de câinele turmei, alţii mioritici, a sosit momentul ca ţinta politicilor guvernamentale să fie şi cetăţeanul. El, cel care vreme de 12 ani n-a contat decât pe hârtie, în sondajele campaniilor electorale, el, cel care a fost sacrificat de câteori a fost nevoie. Sper că Adrian Năstase n-a încercat marea cu degetul anunţând “şansa pentru fiecare” ca pe o nouă politică guvernamentală, doar aşa, ca să vadă ce zice lumea de Crăciun.
Dar, crezând în ceea ce a spus primul-ministru, chiar dacă se aude şi acum zgomotul de talangă în urma tratamentului de care am avut parte, trebuie să spun că pentru unii, sper că pentru cât mai puţini, şansa a fost pierdută înainte de a fi fost dată. Nu ştiu dacă primul-ministru a vrut să fie corect sau cinic – sau şi una şi alta – când ne-a vobit de şansa pentru fiecare. Dar ştiu că, paradoxal, şansa asta pentru unii, cei care nu mai au puterea să se adapteze unei noi lumi a competiţiei care pe care, se va transforma în neşansă. Nedrept, dar aproape natural, vor fi oameni împinşi spre marginile societăţii. Mulţi dintre ei, părinţii noştri, pentru care “timpul n-a mai avut răbdare” să prindă “şansa” unei pensii iluzorii şi nici nu mai are răbdare ca ei să înveţe să supravieţuiască onorabil!
Începe să se contureze o lume, în care pentru unii “superoferta” înseamnă o masă îmbelşugată de Crăciun, cu un brad înconjurat de fel şi fel de cadouri, iar pentru alţii “superoferta” înseamnă o srăcie mai mare, un Crăciun cu nişte cozonaci şi atât. Da, “o şansă pentru fiecare” este o superofertă pentru România, dar nu şi pentru toţi cetăţenii ei!
Sărbători fericite!
