Am văzut recent la televizor o doamnă care patrona o agenţie matrimonială. După cum arăta, părea că înfiinţase societatea pentru ea. Era genul de nemăritată aflată veşnic în căutarea alesului inimii. Sau alesul calculatorului. Pentru că marile iubiri se puneau la cale pe Internet, iar doamna oferea doritoarelor bărbaţi din Europa. Adică nu din România, încerca să explice doamna, proprietara agenţiei matrimoniale. Privind-o poate scriu cu păcat, mi-o închipuiam pândind marele client, clientul vieţii ei. Un francez bogat, pesemne, uşor bătrân, cu o avere considerabilă, care să locuiască la Paris şi, pe deasupra, prorpietarul unui castelaş, prin sudul Franţei. Sau poate că doamna aştepta un italian bogat şi nu prea suplu, cu ghiul, dar italian. Stop. S-a rupt filmul” domnnişoara patroană a recunoscut că şi-a cunoscut jumătatea prin agenţie, un olandez, devenind parteneri atât în afaceri, cât şi în viaţă. Un olandez? O, cât de comun, cât de banal, domniţă! Am simţit în glsul dumneavoastră, tocmai când vorbeaţi de olandez, că v-aţi fi dorit foarte mult unitalian neaoş. Sau măcar unul de pe aici, un pârlit fără o leţcaie în buzunar, care să vă satisfacă toate dorinţele, un tialian de-al nostru din popor. Dar ce l-o fi apucat pe ăsta vă veţi fi întrebat citind tableta de faţă? Cred că viaţa noastră e făcută şi trăită şi prin prisma lucrurilor mărunte de zi cu zi. Abordăm în fiecare zi marile eveinmente fără să observăm că, măcar din când în când, viaţa înseamnă altceva. De exemplu, primăvara face ca Bucureştii să miroasă într-un fel cu totul special. Începe să respire cu toate casele şi străzile frumoase, înfăţişându-ne, aidoma unui personaj care a trecut prin toate secolele, un personaj care poate în orice moment să înceapă a colinda lumea.
