O decizie ca un prohod

[1] Varujan Vosganian, Dublu autoportret: memoria  unei zile

O decizie ca un prohod

Citesc cu firească preocupare profesională celebra Decizie din 6 decembrie 2024 prin care Curtea Constituțională a României a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea președintelui țării.

Întâi de toate, mă izbește rapiditatea soluționării părelnicului conflict constituțional, în chiar ziua sesizării, 6 decembrie 2024 !!? O sesizare din oficiu, culmea, după declasificarea, la data de 4 decembrie, a  documentelor  „prezentate în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării din data de 28 noiembrie 2024 și aducerea acestora la cunoștință publică”. Or,  luând  act de conținutul lor, „Curtea, față de cele prezentate în cuprinsul «Notelor de informare» ale Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Generală de Protecție Internă, ale Serviciului de Informații Externe, ale Serviciului Român de Informații și ale Serviciului de Telecomunicații Speciale, care au fost înregistrate la Administrația prezidențială sub nr. DSN1/1741/4.12.2024, nr. DSN1/1740/4.12.2024, nr. DSN1/1742/4.12.2024 și nr. DSN1/1743/4.12.2024, respectiv nr. DSN1/1701/2.12.2024, (...) constată că procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent și echitabil al campaniei electorale și au nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea acesteia. Toate aceste aspecte au avut un efect convergent de desconsiderare a principiilor esențiale ale alegerilor democratice”. Hopa, e groasă rău, semenii mei turmentați !

 Numai că, e musai să ne amintim, tot Curtea respectivă, pe 2 decembrie, a pronunțat Hotărârea nr. 31, prin care „confirmă și validează rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024, după cum urmează:

- numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente: 18.021.800;

- numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne: 9.465.650;

- numărul total al voturilor valabil exprimate: 9.242.186;

- numărul total al voturilor nule: 223.132;

- numărul de voturi necesare pentru a fi ales Președinte al României, conform art.2 alin.(1) lit.b) din Legea nr.370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: 9.010.901;

- numărul total al voturilor valabil exprimate, obținute de fiecare candidat:

2. Rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024 se aduce la cunoștință publică.

3. Se va organiza al doilea tur de scrutin pentru alegerea Președintelui României în ziua de duminică, 8 decembrie 2024, la care vor participa domnul Călin Georgescu și doamna Elena-Valerica Lasconi, în această ordine.

4. Prezenta hotărâre este definitivă și general obligatorie, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se aduce la cunoștință prin mass-media.

Pronunțată în ședința din data de 2 decembrie 2024.”

Ciudat, în niciuna dintre hotărâri nu identific un rând despre publicitatea ședinței de judecată și despre participarea vreunei părți, care să asigure contradictorialitatea dezbaterilor. Vasăzică, pe furiș, „noaptea, ca hoții”, onorabilii s-au întâlnit și s-au substituit electoratului, pretextând că „6. Democraţia reprezintă un element fundamental al ordinii constituţionale naţionale şi al patrimoniului constituţional european, iar dreptul la alegeri libere este unanim apreciat ca fiind expresia cea mai profundă a organizării unei societăţi democratice (a se vedea şi Decizia nr.242 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.504 din 12 iunie 2020, paragraful 105), fiind esenţial și determinant pentru sistemul democratic.

7. Dreptul de a vota şi dreptul de a fi ales sunt cruciale pentru stabilirea şi pentru menţinerea fundamentelor unei democraţii constituționale autentice şi efective, guvernate de preeminenţa dreptului (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 17 mai 2016, pronunţată în Cauza Karácsony şi alţii împotriva Ungariei, paragraful 141), şi sunt garantate prin Constituţie. Astfel, Curtea reţine că drepturile electorale sunt drepturi fundamentale de natură politică, reprezintă o condiţie sine qua non a democraţiei şi a funcţionării democratice a statului şi se exercită cu respectarea exigenţelor Constituţiei şi a legilor.

8. Art.1 alin.(3) din Constituţie prevede că România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. Acest text constituţional stabileşte în mod expres valorile pe care se fundamentează statul român, ele fiind un corolar al existenţei în timp a acestuia. De asemenea, art.1 alin.(3) din Constituţie precizează că aceste valori trebuie înţelese şi aplicate «în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989».

9. Potrivit art.2 alin.(1) din Constituție, «suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum». Așadar, caracterul corect al alegerilor este o expresie a suveranității și un principiu fundamental al statului român, care stă la baza stabilirii rezultatului alegerilor pentru funcția de Președinte al României. Ca atare, statul are obligația de a asigura un proces electoral transparent în toate componentele sale pentru a garanta integritatea și imparțialitatea alegerilor, acestea fiind premisele unei autentice democraţii constituţionale, a evoluţiei democratice a statului şi a asigurării existenţei statului de drept.

10. Statul are o responsabilitate pozitivă de a preveni orice interferență nejustificată în procesul electoral prin raportare la principiile constituționale. Pe de altă parte, statul are și datoria de neutralitate, care include și obligația de a întări reziliența alegătorilor, inclusiv prin conștientizarea electoratului cu privire la utilizarea tehnologiilor digitale în cadrul alegerilor, în special prin furnizarea de informații și sprijin adecvat. Prin urmare, statul trebuie să facă față provocărilor și riscurilor generate de campaniile de dezinformare organizate, de natură să afecteze integritatea proceselor electorale [a se vedea, în acest sens, și pct.14, 17 și 20 din Declarația interpretativă a Codului de bună conduită în materie electorală privind tehnologiile digitale și inteligența artificială, adoptată de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), la 6 decembrie 2024].

11. În cauza de față, Curtea reține că, potrivit «Notelor de informare» antereferite, principalele aspecte imputate procesului electoral privind alegerea Președintelui României din anul 2024 sunt cele privind manipularea votului alegătorilor și distorsionarea egalității de șanse a competitorilor electorali, prin utilizarea netransparentă și cu încălcarea legislației electorale a tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale în desfășurarea campaniei electorale, precum și prin finanțarea din surse nedeclarate a campaniei electorale, inclusiv online.

12. Conform art.81 alin.(1) din Constituție, Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Curtea observă că, în coordonatele în care s-a desfășurat procesul electoral cu privire la alegerea Președintelui României din 2024, a fost afectat caracterul liber exprimat al votului cetățenilor.

13. Libertatea alegătorilor de a-și forma o opinie include dreptul de a fi corect informați înainte de a lua o decizie. Mai precis, libertatea alegătorilor de a-și forma o opinie presupune dreptul de a obține informații corecte despre candidați și procesul electoral din toate sursele, inclusiv online, precum și protecția împotriva influenței nejustificate, prin acte/ fapte nelegale și disproporționate, asupra comportamentului de vot. Publicitatea politică se poate transforma uneori într-un «vector de dezinformare, în special atunci când [...] nu își dezvăluie caracterul politic, provine de la sponsori din afara Uniunii sau face obiectul unor tehnici de vizare a unui public-țintă sau de distribuire a materialului publicitar» [a se vedea, și Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 martie 2024 privind privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică, considerentul 4]. Pe cale de consecință, trebuie exclusă ingerința unor entități statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală”.

 Arogarea rolului de suprapopor a plecat de la premisa că românii - din interior și din exterior - sunt niște netoți lipsiți  de discernământ, „căci caracterul liber exprimat al votului a fost încălcat prin faptul că alegătorii au fost dezinformați prin intermediul unei campanii electorale în cadrul căreia unul dintre candidați a beneficiat de o promovare agresivă, derulată cu eludarea legislației naționale în domeniul electoral și prin exploatarea abuzivă a algoritmilor platformelor de social-media. Manipularea votului a fost cu atât mai evidentă cu cât materialele electorale de promovare a unui candidat nu au purtat însemnele specifice publicității electorale conform Legii nr.370/2004. În plus, candidatul a beneficiat și de un tratament preferențial pe platformele de social-media, ceea ce a avut ca efect denaturarea manifestării de voință a alegătorilor.

15. Egalitatea şanselor trebuie garantată tuturor candidaţilor şi partidelor şi trebuie să stimuleze statul să adopte o atitudine obiectivă și imparţială faţă de ei şi să aplice aceeaşi legislaţie în mod echitabil tuturor. Cheltuielile pentru publicitate electorală pot fi limitate pentru a garanta egalitatea şanselor [a se vedea și pct.18 și 21 al Raportului explicativ la Codul de bune practici în materie electorală. Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), în cadrul celei de-a  52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002)]. Totodată, egalitatea de șanse trebuie evaluată și prin prisma comportamentului electoral al competitorilor, în privința utilizării rețelelor sociale, a noilor tehnologii, a sistemelor de inteligență artificială și a finanțării campaniei electorale.

16. În cauza de față, având în vedere prevederile art.37 din Constituție, Curtea reține că a fost afectată egalitatea de șanse a competitorilor electorali, ceea ce reflectă o alterare a însuși dreptului de a fi ales. Neregularitățile din campania electorală s-au răsfrânt asupra competitorilor electorali, din moment ce au creat o inegalitate vădită între candidatul care a manipulat tehnologiile digitale și ceilalți candidați participanți în procesul electiv. Astfel, expunerea semnificativă a unui candidat a condus la reducerea direct proporțională a expunerii în media online a celorlalți candidați în procesul electoral. Or, utilizarea tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale, atât de către candidați ori competitori electorali, cât și de către partide politice, susținători ori simpatizanții lor trebuie să fie transparentă pentru a garanta integritatea și imparțialitatea alegerilor. În caz contrar, alegătorii sunt împiedicați să-și formeze o opinie despre candidați și alternativele electorale sau pot fi induși în eroare cu privire la identitatea și calitatea candidatului ori procedurile de vot. Prin urmare, utilizarea într-un proces electoral de către competitorii electorali, inclusiv de către partidele politice, a unor asemenea practici învestește autoritățile publice competente, potrivit legii, să verifice, să constate și, după caz, să sancționeze astfel de conduite”.

Carevasăzică,  bourul mioritic a înghițit   pe nerumegate paiele azvârlite de maleficul Georgescu prin cutiile TikTok și Telegram, chiar lucrare diavolească! Surprinzător, deunăzi, arhanghelii constituționalității n-au observat nimic în neregulă cu manipularea altor rețele de socializare în favoarea iohannisului Klaus. Cât privește cele două platforme  digitale invocate, niciun cuvințel despre utilizarea lor și de alți candidați (cu spor și mai mare la  numărarea accesărilor) - Lasconi, Ciucă  și Ciolacu, de pildă! Dacă  inamovibilul complet de nouă juzi are dreptate, se impune grabnic ca norodul valah să  fie pus sub tutelă, altminteri cine știe ce năzbâtii mai face năvleagul!

         Numai că lucrarea stupefiantă a sacrosanctului complet nu se oprește aici, ci atacă  și finanțarea legală  și  transparentă a campaniei electorale,  care „este un factor important în regularitatea procesului electoral, iar finanțarea activităților online trebuie, de asemenea, să fie transparentă [pct.107 și 108 din Raportul explicativ la Codul de bune practici în materie electorală și pct.46 din Declarația interpretativă a Codului de bună conduită în materie electorală privind tehnologiile digitale și  inteligența  artificială. Publicitatea electorală online trebuie întotdeauna să fie identificată ca atare și să fie transparentă, atât în ceea ce privește identitatea sponsorului său, cât și cu privire la tehnica de diseminare utilizată. Platformele de socializare ar trebui să fie obligate să dezvăluie permanent datele privind publicitatea politică și sponsorii electorali [a se vedea și pct.46 din Declarația interpretativă a Codului de bună conduită în materie electorală privind tehnologiile digitale și inteligența artificială].

18. În prezenta cauză, Curtea ia act de faptul că un candidat a încălcat legislația electorală referitoare la finanțarea campaniei pentru alegerile prezidențiale. Astfel, declarațiile depuse la Autoritatea Electorală Permanentă ale unuia dintre candidați referitoare la bugetul său de campanie, pe care l-a raportat ca fiind 0 lei, sunt în contradicție cu datele prezentate în «Notele de informare» ale Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Generală de Protecție Internă și a Serviciului Român de Informații. Or, este de notorietate că o campanie electorală presupune costuri și cheltuieli importante, iar situația analizată relevă o incongruență evidentă între amploarea campaniei desfășurate și inexistența asumată de candidat în privința cheltuielilor efectuate. A fost, astfel, încălcat principiul transparenței finanțării campaniei electorale, fiind induse suspiciuni cu privire corectitudinea desfășurării alegerilor”.

„Dovezile, dovezile!” strig  și eu naiv, imitând-o pe Elena Ceaușescu. Nu-mi răspunde nimeni, așa că:

„19. Având în vedere cele expuse, Curtea anulează întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare pentru alegerea Preşedintelui României în anul 2024. Efectul prezentei hotărâri vizează toate operațiunile electorale desfășurate în temeiul celor două hotărâri ale Guvernului, inclusiv voturile deja exercitate în cadrul celui de-al doilea tur de scrutin.

20. Prin urmare, procesul electoral pentru alegerea Președintelui României va fi reluat în integralitate, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Preşedintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare. Toate aceste aspecte presupun inclusiv constituirea unor noi birouri electorale, depunerea din nou de candidaturi care urmează a fi evaluate de noul Birou Electoral Central și derularea unei noi campanii electorale corecte și transparente, prin raportare la principiile și valorile constituționale.

21. Prin realizarea acestui control constituțional și democratic asupra procesului electoral, Curtea își îndeplinește atribuția de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, a cărei ultimă finalitate este restabilirea încrederii cetățenilor în legitimitatea democratică a autorităților publice, în legalitatea și corectitudinea alegerilor, precum și înlăturarea oricăror suspiciuni de natura celor constatate în prezenta cauză. Sunt astfel protejate atât drepturile electorale ale cetățenilor (dreptul de vot și dreptul de a fi ales), cât și fundamentele ordinii constituționale, premise esențiale pentru menținerea caracterului democratic și de stat de drept al României.

22. Curtea, având în vedere complexitatea și durata în timp a operațiunilor electorale necesare ulterior pronunțării prezentei decizii, constată aplicabilitatea art.83 alin.(2) din Constituție, potrivit căruia Președintele României în funcție «exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou-ales».

23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit.f) din Constituție, al art.37 alin.(1) din Legea nr.47/1992, precum și al art.3 din Legea nr.370/2004, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii            

  HOTĂRĂȘTE:

1. În temeiul art.146 lit.f) din Constituție, anulează întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare pentru alegerea Preşedintelui României în anul 2024.
2. Procesul electoral pentru alegerea Președintelui României va fi reluat în integralitate, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Preşedintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acţiunilor necesare.
3. Prezenta hotărâre este definitivă și general obligatorie, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aduce la cunoştinţă publică.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2024”.

Da, alea jacta est… De aceea, propun de lege ferenda ca de acum încolo președintele să fie ales în mod direct și democratic de către Curtea Constituțională, sub  patronajul „partenerului strategic”,  în urma unui casting la care să participe toți aspiranții, aleși cu grijă de Serviciile Secrete, în urma  propunerilor venite de afară. În sinergia ultimelor evenimente, n-am nicio îndoială că un astfel de  proiect va fi inițiat de însuși groparul  Constituției  și al democrației noastre părelnic naționale, Excelența Sa, Klaus Grohannis, păstrat în funcție prin  vrerea demiurgică (sau deliorgică?) a scânteietorului  conclav cu tunici vișinii.

 Apropo, mă lămurește  cineva cum se conciliază cele două decizii? Că altfel jucăm „alba-neagra” cu sfintele verdicte comandate politic! Stranie dedublare a ciorchinarilor, dar și mai stranie este omisiunea celor nouă (sau  optsprezece?) de a nu se referi neam la decizia anterioară, de  parcă nu tot  ei o emiseseră cu patru zile înainte!! Amnezie, cumva? Ori presiuni de nerefuzat ? Că nu i-or fi clonat rușii cât să valideze procesul electoral ? Corul tâmp al haștagiștilor dă din cap afirmativ și scandează cu  ochii scoși din orbite: „Jos fascismul!”. Și  de ce era  nevoie de paragraful 22 prin care ni-l vâră pe gât în continuare pe indigestul Iohannis? Măcar să ne fi scutit de mamelucul ăsta și să-l fi trimis acasă, geaba smiorcăiala-i de iertare ! Să-l ierte Dumnezeu, nu noi? Noi doar uităm.

Aici  se închide bucla deschisă în decembrie 1989 care ne-a înghițit  de-a valma pe toți exuberanții acelui părelnic miracol istoric. „Timpul ei de glorie ar fi trebuit să fie anii care au urmat lui o mie nouă sute optzeci și nouă. Din păcate, aceea a fost o perioadă de confuzie și cel mai bun exemplu e chiar întrebarea pe care o puneam în lipsă de altceva. În loc să-i întrebăm pe ei ce-au făcut în ultimii cinci ani, ar fi trebuit să spunem ce-o să facem noi în următorii cinci. Preocuparea noastră de căpetenie era cum să descâlcim trecutul, cu ițele lui nedescurcate, și nu cum să limpezim viitorul. Așa încât am intrat cu spatele pe poarta cea mare a noii lumi, privind mai degrabă înapoi decât înainte. În acea precumpănire a trecutului, oamenii fostului regim se simțeau ca acasă, noi jucam în deplasare. Ei se cunoșteau între ei, împărtășiseră atâtea  împreună, mai ales secrete apăsătoare, aveau exerciţiul autorităţii, puteau fi fanatici, căci dobândiseră înverșunarea de a se apăra, de a ascunde faptele săvârșite, de a păstra în mâini pârghiile deținute până atunci. Noi, ăștilalți, nu ne cunoșteam între noi, de unii oponenți auzisem pe la Europa Liberă, dar şi ei rămăseseră la fel de izolaţi ca înainte, nu erau capabili să coaguleze ceva, erau, de fapt, împotriva oricărei autorități, oricare ar fi fost ea. Noi nu eram fanatici, Speranţa nu naște fanatisme. În loc să construim o lume nouă, în care ei să se simtă stingheri, am rămas captivi în lumea din care credeam că am ieșit și ai cărei temniceri erau ei, ieşirea s-a dovedit a fi la fel de greu de înfăptuit ca atunci când încerci să sari peste propria umbră. Marea şansă a generaţiei mele a fost irosită, cu preţul unui deceniu de oportunități pierdute și cu așezarea pe o temelie strâmbă a viitorului secol. Am fost viitorului de bună-credință, dar buna-credință nu este o garanție a izbânzii.”[1] E numai o scuză, a generației noastre, pentru ratarea celor trei decenii și jumătate, născute din asasinarea  judiciară a soților Ceaușescu și pecetluite prin asasinarea  neconstituțională a statului de drept…  De unde și prohodul la căpătâiul democrației noastre.

P.S. 1: O mărturisire - în clipa trecerii în avocatură, mi-am jurat să nu  calc pragul  instanței respective, considerând-o una  eminamente subjugată politic. S-au scurs douăzeci și șapte de toamne și nu mi-am încălcat jurământul! Și zău  dacă regret,  dimpotrivă!

 Dincolo de  considerentele  personale, mă tem că întregul pocinog va afecta pe termen lung credibilitatea instituției chemate să vegheze la respectarea rânduielilor constituționale și se va răsfrânge asupra justiției în  general, fiindcă  omul de rând n-are reflexul detaliului, al rigorii. Și încă o remarcă - viitorii pretendenți la jilțul aducător de privilegii felurite vor ezita de acum încolo să accepte înalta sinecură,  conștienți că într-o zi vor fi siliți  de cel care i-a promovat în râvnita dregătorie să plătească prețul parvenirii profesionale și se vor întreba hamletian: „Merită oare târgul acesta? A fi sau a nu fi judecător constituțional ?”…

P.S. 2: Pentru lămuriri suplimentare, citiți textul Când democrația și siguranța națională  se salvează prin lovituri de stat  scris  cu lucidă acribie de Adrian Severin!

P.S. 3: Și, totuși, cum ne lepădăm de ciuma  wernerică (forma agresivă, devastatoare, a celei bubonice, pentru novici!)? E cel dintâi pas spre vindecare!