Primul slogan postrevoluţionar care a făcut carieră în România a fost: “Nu ne vindem ţara!”. Doamne fereşte să fi vândut în acele vremuri o motopompă, o hală, o făbricuţă, că lua foc poporul şi automat ţara. Până la urmă, grija asta ne-a marcat atât de tare încât n-am avut ce să mai vindem. Nu că n-am fi avut ce vinde, ci pentru că s-a jefuit tot bunul poporului. Jaful a fost sistematic, în foarte multe cazuri cele mai importante, cu licitaţie chiar, de stai şi te întrebi acum, la mai bine de 11 ani de la Revoluţie, unde este mintea românului de pe urmă? Un prim răspuns ar putea veni: din fotbal. Da, aţi citit bine, din fotbal! După ce a promovat în Divizia A, echipa FC Baia Mare şi-a scos locul la vânzare. Mai corect spus, patronul grpării din Baia Mare, capitalistul pursânge Heinrich Schorsch, vinde, scoţându-l la licitaţie, locul din Divizia A. Sigur, domnul Schorsch, proprietar fiind, poate să facă ce vrea cu echipa sa. Poate, la o adică, s-o transforme într-o trupă de balet sau, de ce nu?, de strip-tease. Stai şi te întrebi de ce-o mai fi promovat FC Baia Mare? Şi dacă în anul care vine ne vom trezi că cele două, eventual cele patru, echipe promovate îşi vor vinde locul în Divizia A? Ei şi? Oricum, de când lumea, la noi e ca la nimeni! Dacă tot se poate vinde orice în ţara asta, ne putem trezi mâine-poimâine că senatorii, deputaţii, odată aleşi, îşi vor vinde şi ei locurile din Parlament. La ei mişcarea asta tot ar avea o logică, pentru că nu sunt puţini cei care şi-au cumpărat aceste locuri. Şi, la o adică, odată obţinut un preţ bun, de e să n-o facă? Să-şi scoată la mezat şI portarii posturile de la ministere, 10 milioane e un preţ bun de plecare, dacă tot vrem să fie comedie până la capăt. Şi taxatoarele, cât or mai fi ele, dacă nu mai sunt să fie reintroduse, îşi pot vinde locul, că doar e nevoie de mult circ pentru a compensa lipsa pâinii. Şi preşedintele, aşa, cam pe la jumătatea mandatului, poate scoate un preţ bun pe locul său de la Cotroceni, astfel încât să nu mai aibă grija zilei de mâine.
Prin urmare, dacă tot n-am apucat să nevindem ţara în anii '90, să vindem acum toate locurile şI posturile, poate numai aşa vom scăpa de sărăcie. Mare mirare dacă nu vom citi la anunţurile de mică publicitate: “Vând post de ministru, Cabinetul Năstase. Preţ negociabil”. Dacă e p-aşa, vindem şi noi posturile de crainic, realizatori şi reporteri de televiziune.
Aşteptăm provincia!
