Mă chinui să fac guvernul ăsta, însă nu prea îmi iese nimic. În linişte, noaptea înainte de culcare, pun capul pe pernă şi încep să repartizez oamenii pe portofolii: ăla la Interne, celălalt la Finanţe şi tot aşa… Cu puţin timp înainte de a adormi, Guvernul e deja format, fiecare ministru aflându-se la locul lui. Partea mai grea începe după ce deja am adormit, când încep să visez. Mai mulţi minştri încep să se agite, nu le mai convin portofoliile pe care au pus mâna. Ala de la Reformă vrea la Finanţe, cei de la Interne vrea la Justiţie, iar cei de la Apărare vrea la Cultură. În vis, în vis, dar încep să mă enrveze: „Măi oamei buni, hotărâţi-vă o dată ce vreţi, că vine dimineaţa, Moş Nicolae, Moş Crăciun, Anul Nou şi ne găsesc cu Guvernul nefăcut. Toată ţara e cu ochii pe noi, Victor Ciorbea stă la PalatulVictoriacu Contractul pe masă şi noi ne certăm, neajungând la nici un rezultat”. Spre zoii zilei ajungem la consens şi Guvernul de-a fir-a-păr se poate apuca de treabă. Numai că până să facă acest lucru a venit dimineaţa, mă trezesc şi guvernul pe care-l visasem noaptea nu mai vrea să fie. La micul dejun o iau de la capăt, încep noi negocieri, noi discuţii, cabinetul e musai să fie format. Cu eforturi disperate, spre prânz se prefigurează noul Guvern. Mai sunt vreo două portofolii cu probleme, însă după masa de prânz se vor rezolva şi acestea. Cine a spus că altfel gândeşti cu burta plină a avut mare dreptate. Uite cum s-au trezit unii să spună că există politicieni pătaţi în PNL, din cei care au fost desemnaţi să ocupe posturile evitând pericolul să murdăreacsă portofoliile cu pricina. Zicala aplicată în cabinetul Văcăroiu – „Dacă vreau, ud şi...portofoliul” – nu mai e valabilă. Ciorbea se supără. De ce oareĂ De-aia, pentru că puştiulică Adrian Severin acum mănâncă, acum se culcă şi se duc dracu’ Externele! Ajung din nou în pat, gata de culcare şi când mă gândesc că iar m-apuc în noaptea asta să fac Guvernul, îmi vine să-mi iau portofoliile şi să plec. Noapte bună, Guvern, bună dimineaţa, România!
MARIUS TUCĂ
