Neruşinarea

În anul de graţie 2000, una dintre instituţiile cele mai importante ale statului se află în pericol. Din cauza chiulului senatorilor şi deputaţilor, cele două Camere ale Parlamentului nu-şi mai pot desfăşura activitatea. Este inadmisibil, dar, vedem cu toţii, posibil ca într-o ţară în care legile sunt mai încurcate decât căile Domnului, Parlamentul să devină o instituţie decorativă. În şedinţa de miercuri a Camerei Deputaţilor s-a muncit pe rupte: a fost făcută prezenţa preţ de o oră, în vreo două reperize, după care, din lipsă de cvorum, totul s-a încheiat. Ceea ce s-a întâmplat miercuri n-a  fost nimic altceva decât bătaie de joc la adresa cetăţeanului. Cetăţeanul care i-a trimis în Parlament pe nişte neica-nimeni ajunşi astăzi mari boieri. Toţi aleşii neamului se află prin teritoriu ca să susţină candidaţii partidului din care fac parte. S-au trezit dintr-o dată, ca proasta-n somn, că există şi orăşele care i-au trimis în Parlament, că voturile nu vin nici de la Dumnezeu, nici de la călugărul Vasile, maica Filofteia ş.a.m.d. Cum descoperă ei, o  dată la patru ani, că au fost votaţi de oameni! Te minunezi, îţi faci cruce şi-ţi vine să-i iei la palme. Ceea ce se întămplă la Camera Deputaţilor se întâmpla şi la Senat.  Aici, în Camera superioară a Parlamentului, din cauza chiulului s-a ajuns, ca la şcoala generală, să fie afişate la gazeta de perete listele cu senatorii absenţi, doar-doar i-o speria acest lucru şi-o să-i facă să participe la şedinţe. Da de unde, obrazul e atât de gros aici încât nici ruşinea  nu mai este în stare să-l crape: săptămâna viitoare (29) mai – 4 (iunie) atât senatorii, cât şi deputaţii vor intra în vacanţă.
Fără comentarii!