Rămăsesem la nea Marin Cristea, de la Lcurări Publice şi Amenajarea Teritoriului. Am văzut ieri modul în care dom’ ministru vede rezolvarea problemei cu locuinţa pentru fiul său proaspăt căsătorit. Ceea ce a spus domnia sa e doar o părticică din povestirea SF ce va continua astăzi. „În toată lumea, nu numai în România – spune naratorul nostru, Marin – copiii sau tinerii suportă sau se ocupă să-şi găsească o locuinţă timp de 10-40 de ani. În toată lumea, inclusiv în SUA, cei care vor să aibă o locuinţă plătesc 20-30 de ani la ea pentru a o avea”. Nu ştiu cât a „suportat” tănărul Marin Cristea să aibă olocuinţă, însă dacă o să-l audă „tinerii” de 50-60 de ani ce-a spus despre ei, probabil că o să amenajeze cu el arăturile de toamnă. Iar tinerii de 20-30 de ani care n-au o casă o să-l pună să citească „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de oarte” până când ajunge în scutece. Aberaţiile pe care le debitează domnu’ ministru nu se termină aici. Domia sa vrea să ne convingă că „a fost” o întâmplare nefericită pentru Guvernul României, că de teritoriu ce să mai vorbim. Fiţi atenţi ce soluţie găseşte Marin pentru cei care n-au locuinţă: „Tinerii trebuie să locuiacă unde trăiesc şi astăzi, lângă părinţi, lângă fraţi, totul fiind să stea lângă neamurile lor de sânge”. Ca să nu mai lungim vorba, oameni buni, făceţi-vă fraţi de sânge cu Marin şi găsiţi-i şi lui un loc, eventual sub masa din bucătărie, ca să vadă din ce neam e. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
