Multumesc!

Multumesc cititorului roman, fara de care n-am fi existat si datorita caruia suntem ceea ce suntem astazi.
Multumesc tuturor colaboratorilor si partenerilor nostri din cei doisprezece ani de existenta.
Multumesc colegilor care si-au inceput cariera sau au trecut pe la Jurnalul National si tipografilor care ne-au tiparit vreme de doisprezece ani.
Multumesc concurentilor nostri, care ne-au facut sa fim mai buni.
Multumesc celor care au crezut in mine si-n Jurnalul National.
Multumesc domnului Dan Voiculescu - omul care a avut incredere si a investit risc si speranta in niste tineri care aveau in jurul a douazeci de ani la primul numar al ziarului nostru.
Multumesc familiei mele, care a inteles de-a lungul timpului ca Jurnalul National este cea de-a doua mea familie si ca trebuie sa ma imparta cu ea.
Multumesc colegilor mei de-acum, care m-au inteles si au pus suflet alaturi de mine la acest ziar, daruindu-se meseriei de gazetar si Jurnalului National uneori aproape de sacrificiu. Ei, ca si mine, au inteles ca nu ne mai apartinem, ca nu mai apartinem nimanui de fapt, ci doar unei idei frumoase si nebune numita Jurnalul National.