Traian Băsescu a câştigat. Petre Roman a pierdut. ŞI Simona Marinescu ce-a făcut? A înfrânt, am putea răspunde, dacă am fi răutăcioşi, tot timpul. Nu, pentru Simona Marinescu a fost important să participe. Participarea în sine, nu exagereze, a fost o reuşită. Să te baţi pentru şefia partidului, tu, femeie, cu doi bărbaţi este - trebuie să recunoaşteţi! - o mare îndrăzneală. Simona Marinescu a crezut în şansa ei. Nu cred că a fost “iepuraş” aruncat în cursă de tabăra lui Petre Roman pentru a-l încurca pe domnul marinar. Nu doanma Marinescu a vrut să se bată şi - a crezut - să câştige. S-a bătut, în primul rând, cu prejudecăţile de tot felul. Sunt foarte mulţi care nu văd cu ochi buni amestecul femeilor în politică, sunt mulţi, ca să fim cinstiţi până la capăt, care nu văd cu ochi buni femeile, în general. Şi atunci, închipuiţi-vă, dacă nu cumva aţi făcut-o, cum a fost privită această candidatură a Simonei Marinescu pentru şefia Partidului Democrat. Culmea este că doamna Marinescu, pe perioada campaiei din partid, a dat şi-n stânga şi-n dreapta, l-a atins mai uşor ce-i drept, şi pe Roman. Iar pe Băsescu l-a gratulat cu tot felul de drăgălăşenii. Ba l-a făcut extremist, ba l-a făcut marinar, dar ce nu i-a zis. Cei doi crai din Modrogan nu s-au obosit să răspundă, ignorând-o, ca şi când n-ar fie xistat. Ceea ce, credeţi-mă, nu mi se pare normal. Sigur, veţi spune, că numărul foarte mic de voturi obţinut de Simona Marinescu arată faptul că n-avea ce căuta acolo. Ba avea! Cred mai degrabă în sinceritatea Simonei Marinescu decât în cea a celor doi, care sunt pre hârşiţi, prea versaţi, prea unşi cu toate alifiile pentru a face o politică decentă. Cred mai degrabă într-un idealist în politică, aşa cum este acum Simona Marinescu, decât într-un politician care a trecut prin toate şi le ştie pe toate. Tot vorbim de moralitate, vrem ca ea să existe în cele mai neaşteptate locuri, dar când vine vorba de politică închidem ochii. Cred că moralitatea trebuie să existe în primul rând în politică. De cele mai multe ori, în mod paradoxal, ne plac în politică ăi mai daţi dracu'! Recunosc, nu i-am dat nici o şansă Simonei Marinescu. Ba chiar mi s-a părut deplasată candidatura ei. Ei bine am greşit. Îi dau a cum votul simbolic, chiar dacă e tardiv, căindu-mă că de multe ori spectacolul o ia înaintea raţionalului.
