Mitică şi puşcărie

Unii spun despre el că e pitoresc. Alţii îl văd grobian. Mai sunt unii care nu-l văd! Îl ignoră! Iar alţii care se fac doar că nu-l cunosc, dar sunt mân-n mână cu el. Se află în fruntea fotbalului româesc, oricât ar încerca ai săi camarazi – şi nu numai – să nege acest lucru, doar este preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal. I se spune Mitică şi Dragomir, dar porecla lui, cea care-i vine mănuşă, e Corleone. Nu “don” Corleone, căci mafioţii adevăraţi au şi ei demnitatea lor. Corleone şi atât. Presa din România l-a avut client până s-a plictisit. La câte a făcut şi-a desfăcut Corleone al lor şi al nostru, căci doar îl tolerăm ca pe un dat, ca pe un rău deloc necesar, ba, dimpotrivă, un rău dăunător, la câte a făcut Mitică, spuneam, nu mai merită să-ţi prăpădeşti cerneala şi hârtia pe el. Mai ales hârtia. Totuşi, Mitică nu poate să facă în ţara asta ce vrea el, să spună ce-i trece prin cap fără să se supună şi să răspundă în faţa legilor. Vinovaţi suntem cu toţii că-l tolerăm în viaţa publică, dar şi mai vinovaţţi sunt cei care l-au ales preşedinte acolo unde este acum. Adică, toţi preşedinţii de cluburi. Dacă Mitică avea parte de un anumit fel de tratament din partea presei, ietraţi-mă, şi preşedinţii de cluburi trebuie să “beneficieze” de acelaşi tratament. Doar nu l-am ales eu preşedinte. Ci domnii ăştia, care stau pe banca de rezerve, înjură arbitrii, scuipă şi îşi etalează ghiulurile. O spun, fără să-mi fie teamă de Mitică, Gigică şi Sulică, fotbalul românesc este condus de un caln mafiot care n-are nimic de-a face cu fotbalul şi democraţia. Din nefericire, fotbalul a încăput pe mâna acestui clan. Când îl văd pe Mitică, capul tuturor capilor, că ameninţă ziariştii cu puşcăria mă simt ridicol şi inutil. Mai bine m-ar băga în puşcărie. O merit atâta vreme cât Mitică e preşedinte. Şi mai mult decât atât.