A trecut campania electorală, au trecut şi alegerile locale, ne-au adus primarul pe care ni l-am ales. A venit Campionatul European. A trecut meciul cu Franţa, şi cel cu Bulgaria, şi cel cu Spania, cu bătăile pe care le-am luat cu tot. Mi-am zis: acum, gata, chiar că nu mă mai interesează nimic. Dar n-am apucat să termin bine ideea că în gând mi-a răsărit altceva: audirea lui Virgil Măgureanu în Parlament. Doamne, ce zile! Să nu ştii unde să-ţi împarţi ochii şi urechile, între televizor şi telefon, între fax şi radio, între un ziar şi vorbele unui redactor simplu între un slogan electoral şi un strigăt de bucurie că am mai primit un gol. Doamne, ce nopţi! Să-ţi ţii respiraţia ca să nu pierzi un cuvânt a doi „catindaţi”, să stai aşteptând rezultatele preliminarii de la Biroul Electoral Cental, care birou era închis demult. Luaţi de valurile democraţiei, nici n-am observat că a-nflorit teiul. E bine ca ziarele să aibă trimişi speciali în pădurile de tei. Trimişi care să transmită ceas de ceas cine a împuşcat floarea de tei, cine a trădat-o, cine n-a votat-o. Miroase a tei, bărbaţi şi femei se fac, scrijelind scoarţe, fraţi de cruce cu copacii, încercând să înflorească măcar la o mână, la un deget, la un suflet… Miroase a tei, bărbaţi şi femei îşi fac scorburi în trunchiuri şi încearcă să hiberneze acolo o clipă de viaţă!... Mirose a tei, bărbaţi şi femei se lasă culeşi în pungi ale destinului, urmând aă fie puşi la păstrat într-o carte cu o singură pagină…
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
