Miercuri, cam aşa, pe la miezul nopţii, preşedintele Ion Iliescu s-a hotărât să treacă strada care desparte hotelul în care locuim noi, ziariştii, şi hotelul unde este cazată delegaţia oficială. Washingotunul, străbătut pe trecerile de pietoni de un preşedinte de stat este ca un oraş care nu ştie ce i se întămplă. Stă ca prostul cu luminile aprinse, cu străzile puse la dispoziţia maşinilor, cu trotuarele puse la dispoziţia oamneilor, cu cafenelele puse la dispoziţia nesomnului. Nesomn de care suferim şi noi, un grup foarte mic de ziarişti, care, în seara cu pricina, fără să ştim, ne-am adăpostit de exploatatorii americani, tocmai în cafeneaua hotelului în care locuieşte preşedintele Româiei. Nu vă gândiţi acum că ne-am întâlnit cu şeful statului pe trecerea de pietoni. Lucrul ăsta ar fi fost un eveniment nefericit pentru înteraga Americă, care ar fi dus nu numai la blcoarea circulaţiei, ci şi la paralizarea activităţilor poporului american. Dar să trecem peste acest moment uşor de imaginat şi să vă spun că la întâlnirea de la Cas Albă, preşedintele Iliescu i-a oferit preşedintelui Clinton o minge de fotbal cu semnăturile jucătorilor echipei nosatre naţionale de fotbal. Echipă pe care Bill Clinton o adoră de la Washington până la Bucureşti şi înapoi. Asta nu îsneamnă că e de ajuns ca şeful statului american să privească la nesfârşit semnătura lui Hagi sau Ilie Dumitrescu. Trebuie să ia obiectul şi aşa, uşor, prin curtea Casei Abe, când nu e doamna Hillary pe acasă, să înceapă să jongleze. Căci, vorba aia, acum mingea românilor se află în terenul lui. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
