Minciună multiplicată de 200 de ori

Şi ce dacă parlamentarii şi-au făcut gemantanele şi au tras după ei uşa Camerei Deputaţilor aşa de tare de-au rămas cu clanţa-n mână? Bine  că nu au înghiţit cheia… Ce ne făceam noi în campanie fără acest semn electoral? Că doar nu era să mai înghiţim o dată papara  cederistă dacă îşi schimbau sigla? Aşa ştim şi noi care au fost promisiunile de acu’ patru ani şi ce chei s-au înţepenit în broască. Bunăoară, ieri la Camera “Derutaţilor” a fost derută mare! Una dintre marile promisiuni pe care capii campaniei trecute a CDR, aceiaşi ca şi acum, ne-au flutura-to pe sub nas a fost legea imobilelor naţionalizate. Într-o minciună multpilicată de 200 de ori, se promitea, de ieşau clăbuci la gură, cum vor fi restituite imobilele şi cum va fi  reabilitată inechitatea făcută proprietarilor. N-a fost să fie! Căci lenea şi nepăsarea s-au instalat confortabil în trurpurile aleşilor şi patru ani nu au fost suficienţi ca şefii Puterii să-şi convingă colegii să aibă bunul simţ  şi să vină să dea cu  mâna în butoanele de vot pentru a adopta ceea ce promiseseră. Au instalat mai-marii şi clopoţei să cheme parlamentarii de pe pajişti, dar în zadar! Puteau să bată şi toaca şi să stropească şi cu agheasmă locul, dacă şi-a băgat dracul coada în politică nimic nu mai poat fi schimbat. Legea caselor este una dintre multele legi pe care nu au reuşit să o adopte în 1.460 de zile.
Ieri, parlamentarii şi-au luat rămas bun de la noi, de parcă îi şi simţisem vreodată prin preajmă, cu atâta patos încât am crezut pentru moment că-mi pleacă cel mai bun prieten în armată. Şi când colo, mi-am dat seama că e chestie de promenadă, ca plimbarea de duminică, că pleacă un pic din localitate să mai tragă două-trei minciuni, după care se întorc fuguţa că mai au patru ani de lenevit.
Legea caselor a fost unul dintre moto-urile cu care ne-am şi ne-au păcălit. Dar ce e mai frumos decât să minţi din dragoste? Din dragoste de vot?