Am cumpărat de la Mc Donald’s de cinci ori în viaţa mea. Şi numai McFish. Ştiu şi cînd. Gen.
Ȋn foarte tinereţe, cînd mă prindea ora douăşpe pe-afară şi m-apuca foamea. Nu mai ştiu cum e acum, dar la douăşpe noaptea, puteam să intru într-un McDonald’s să-mi iau ceva de mîncare. Gen.
Țin minte şi acum că-mi era tare jenă că intram acolo şi mă consolam cu gîndul că oamenii ăia de la coadă sînt vicioşi de-ai mei, pe care-i apuca foamea şi nu mai aveau răbdare să mai ajungă pînă acasă. Gen.
Şi aşa şi era. Toţi de la coadă (nu mică, la douăşpe noaptea!!!) eram nişte retardaţi cu gîndu la mîncare, după ce toată după-amiaza ne băuserăm minţile pe la terasele din Lipscani. Gen.
“Eram tînăr, eram frumos, Hildegaard era plecată la băi iar eu aveam un suflet de artist”. Mircea Eliade. Gen.
Acuma nu mai ştiu dacă McDonald’s mai are întîietate la fast-food printre vicioşi. Am înţeles că acum sînt shaormeriile. Gen.
Mă laud că n-am mîncat în viaţa mea un hamburger şi mă mai laud c-am mîncat de trei ori shaorma în viaţa mea. Şi m-am simţit vinovată. Deşi a fost bună.
Adică d-aia m-am simţit vinovată, pentru c-a fost bună.
Pe urmă, am văzut pe internet cum se urcă ăia cu picioarele pe băţul ăla plin cu carne. Gen.
Un inspector alimentar de la Protecţia Consumatorului mi-a spus odată că au găsit pe un morman d-ăla de carne dintr-o shaormerie şase mostre diferite de spermă! Gen.
Un filmuleţ pe internet de acum cîţiva ani îl arăta pe un lucrător la o shaormerie d-asta cum se masturba în casoleta cu maioneză şi cum îşi întreba clienţii dacă e bună shaorma pe care o mănîncă. Gen.
Fiică-mea m-a întrebat astăzi ce e grămada aia de carne de la o shaormerie.
I-am spus că e gunoi. Gen.
