Ia mai votaţi şi moţiunea asta, măi flăcăi! Hăi-hăi! Na, poftim, că şi asta a căzut. Nu ştiu cum se face, dar de câte ori vine vorba de o moţiune a Opoziţiei, parlamentarii coaliţiei guvernamentale se enervează aşa de tare încât încep să le tremure mânuţele. Şi o dată tremuriciul instalat, mânuţele lor, la un semn se ridică şi votează “împotrivă”. Mânuţele astea sunt aceleaşi mânuţe care se ridicau înainte de noiembrie ’96 “pentru”, aceleaşi mânuţe care îşi foloseau degetele pentru a incrimina maşina de vot a PDSR. Exericiţiul democratic devine o problemă în Parlamentul României atunci când e vorba despre dezbaterea unei moţiuni. Conştiinţa parlamentarilor intră brusc într-o ceaţă în care nu se văd nici măgarii, fiind în locuită cu disciplina de partid şi de stat. Spui moţiune, spui maşină de vot. Oamenii şiţara, nişte cuvinte acolo şi ele, trec pe ultimele locuri atunci când e vroba de moţiuni. Spui moţiune, spui ciumă. Democaţia noastră post-tranziţie, deci originală, lansează acum pe piaţă înr-o formulă nouă maşina secolului XXI: maşina de vot. O maşină care spre deosebire de celelalte poate fi condusă cu picioarele, cu mâinile, dar fără cap. Asta-i democraţia!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
