A fost ca o binecuvântare, o binecuvântare ca într-o biserică în aer liber cu sufletele noastre închinându-se în gând la muzica lui, a fost ca o rugăciune, o rugăciune ca un gol în stomac, adânc şi îndelung, cu muzica lui învăluindu-ne ca un gaz liniştitor dar în acelaşi timp răvăşitor, a fost o transă colectivă în care ne-am lăsat purtaţi de glasul lui ca de o voce sfâşietoare şi vindecătoare, a fost balsam pentru toate cicatricele şi rănile deschise de atâta vreme tot de el, a fost un vis, un vis atât de vechi că n-am putut să-l visăm până acum de teamă să nu se destrame, a fost ca o pânză de păianjen în ca e inimile noastre au fost prinse definitiv şi iremediabil, a fost ca un zbor în care el ne-a dat aripile iar noi am avut zbaterea, a fost o magie tulburătoare până la fior, a fost poezie şi incantaţie răsunând în capul pieptului fiecăruia dintre noi, a fost un regal, un regal de stare şi frumos, a fost o emoţie de toamnă de care nu ne vom putea despărţi vreodată, a fost odată ca niciodată, este Leonard Cohen.