Marea bătălie

E foarte interesantă lupta dintre Petre Roman şi Traian Băsescu. Nu-mi aduc aminte ca în istoria postrevoluţionară să fi avut o luptă atât de crâncenă pentru şefia unui partid. Cine l-a crezut pe Roman, cel care a condus de la înfiinţare Partidul Democrat, învins dinainte s-a înşelat amarnic. Fostul lider naţional al FSN nu crede că popularitatea primaurlui general, Traian Băsescu, e suficientă petnru ca acesta să preia conducerea Partidului Democrat. Nici măcar rezultatul nu l-a făcut să dea înpaoi. Cu vântul în pânze, Traian Băsecu, al doilea om politici din România într-un clasament al popularităţii, s-a aruncat pur şi simplu înstilu-i caracteristic să-l învingă pe şeful său, căruia, atenţie! i-a fost credincios cum nu cred că i-a fost alt locotenent. Pentru că în toţi aceşti ani de când Petre Roman conduce partidul Traian Băsescu a fost un locotenent care n-a mişcat în front, punând umărul la toate bătăliile pe care le-a dus partidul, de multe ori ca vârf de lance. Am putea spune că Partidul Democrat n-ar fi existat fără Petre Roman, dar nici n-ar fi supravieţuit fără Traian Băsescu. Lupta dintre cei doi se dă astăzi în cel mai pur stil românesc: manevre de culise, racolări de adepţi pe bază de promisiuni, lovituri sub centură prin intemediari. Acest gen de luptă îi convine de minune lui Petre Roman şi-l dezavantajează pe Traian Băsescu. Primarul general este adeptul confruntărilor deschise, pe faţă, confruntărilor directe. Numai că mult invocata “unitate” a partidului îl face pe Traian Băsescu să adopte stilul “batista pe ţambal” care-i convine de minune lui Petre Roman. Asta nu înseamnă că Petre Roman e de acuzat. Ce tactică aţi fi vrut să adopte acesta de vreme ce contracandidatul său, Traian Băsescu, se află pe culmile popularităţii, devansat doar de preimerul Adrian Năstase? O luptă în faţa opiniei publice ar face din Petre Roman o victimă sigură. O victimă a publicului, lui Traian Băsescu nerămânându-i decât să aştepte să fie declarat căştigător în luna mai, când va avea loc marea finală la Convenţia Naţională Extraordinară. Dar până atunci mai e cale lungă.