S-a întors mama!

- De ce, din toate timpurile, este cântată doar mama? În versuri, în solfegii, în proză, în culori, orișiunde. Pe când, noi, tații... Un Corazon de papel acolo, rătăcit, de ce?
- Fiindcă voi, bărbații, sunteți cei care faceți femeile să devină mame atât de iubite! Fără voi, ele n-ar fi mai fi atât de iubite și de cântate!
S-a împlinit un an de când sunt orfan. Un an în care mama mi s-a arătat fără chip în multele plăsmuiri onirice. Vag și apăsător. Un contur gol și încercănat. Prezența ei și nimic altceva. Tăcută și tristă.
În prima noapte de după nedorita aniversare, am visat că eram iar în garsoniera din Turnu Măgurele. Abia terminasem facultatea și viața părea infinită. La un moment dat, am auzit soneria de la ușă. „Cine o fi?” m-am mirat, deoarece nu așteptam pe nimeni. Am deschis și în prag s-a ivit mama. Plângea cu trupul întreg. „De ce nu mi-ai dat drumul până acum?”, m-a luat la zor. „Dacă nu ai sunat!” m-am scuzat, deși nu aveam nicio vină. Am cuprins-o în brațe și i-am șters lacrimile. A durat o eternitate îmbrățișarea aia. Ea s-a liniștit și s-a apucat să deretice prin casă. S-a întors mama, sufletul îmi este împăcat! N-o voi mai lăsa să plece niciodată!
E atâta dragoste, s-au strâns atâtea amintiri în jurul tău, mamă, sunt atâtea lacrimi și atâtea surâsuri care pomenesc de tine, mamă!... așa cântă în depărtări Charles Aznavour.