Nu eram născut când Majestatea Sa purta, cu un aer juvenil, uniforma militară. Dar mi-e dor de acea Românie pe care n-am cunoscut-o fizic, senzorial, ci numai din cărți, filme, documentare, povestiri, sau din muzica epocii. De România de azi nu mi-e dor. Nici dacă aș fi plecat să lucrez printre străini și tot nu mi-ar fi dor. Nu are nimic din Micul Paris de atunci.
Vreau să mănânc momițe, măduvioare și să beau un șpriț rece la o cârciumioară la șosea, unde să simt ce frumoasă este viața când m-apucă dimineața, vreau să cânt „Hai, coșar, coșar!” și vreau să-i spun frumoasei Zaraza ce mult am iubit-o. Cer prea mult? Majestate, nu pleca! Dă-ne acea frumoasă Românie înapoi!
