Îmi mai trebuie un an să învăţ cum sei ubesc oamenii. Mai daţi-mi un an să învăţ unde se termină poezia şi unde începe suferinţa. Dacă nu vă cer prea mult mai daţi-mi un an să învăţ să iert, să învăţ să uit. Mai daţi-mi un an să mă dumiresc cine sunt eu, altfel risc să ajung la biroul de fiinţe pierdute. Un an vă cer să mă mai lăsaţi să intru în viaţa voastră, promit să nu spun prostii prea mari, nici măcar n-o să vă deranjez amintirile, n-am să vă controlez la iubiri, nu vreau decât să vă spun bună dimineaţa. Dacă nu vă cer totul, atunci mai daţi-mi un an, aruncaţi-mi din când în când o ciosvârtă de vis, executaţi-mă pe hârtie cu o geană străină, mai daţi-mi un an. Ninge viscolit afară. Sufletul mi s-a ghemuit într-un an vechi odihnindu-se în el cât un fulg de nea într-o palmă. Ninge viscolit afară. Bună dimineaţa şi La Mulţi Ani!
MARIUS TUCA
