Dacă o să vă spun că România exportă măgari, o să credeţi că am luat-o razna. Ieri cu vacile, cu porcii, azi cu măgarii. C’aşa-i românul când se veseleşte! Aşadar, măgarii noştri s-au săturat să slujească la Gheorghe, la Vasile şi pleacă la stăpâni noi: Giovani, Giancarlo. Aşa de mult sunt apreciaţi măgarii României în Italia, că cei de acolo, la un moment dat, fac din ei un sălămior de toată frumuseţea. Ce şi-au zis ei: decât slugă la români, mai bine salam la italieni. Că noi avem măgari mulţi şi bine pregătiţi se ştia, nu e nici o noutate. Dar să aud că cineva vrea să ne ia măgarii, ei bine, asta n-am crezut să o aud vreodată. Nu ştiu, poate eu sunt mai optimist din fire dar vă rog să mă credeţi că nu-mi pot închipui, fac eforturi, o Românie fără măgari. Măgarii pentru România sunt ca maimuţele pentru o ţară africană. România fără măgari ar fi ca Australia fără canguri. Să oprim acum, cât mai avem timp, exodul măgarilor. Nu ne putem permite luxul ăsta tocmai acum când încercăm să facem paşi mici, dar decişi, spre calitalism. Şi în plus de asta există pericolul să se ducă vorba despre noi, că măgarii ne-au băgat în Europa. Europă care, între noi fie vorba, e un mare măgar. Măgar ce nu o dată a fost făcut, de-a lungul istoriei, ba de unii, ba de alţii, salam. Salam „servit” de americani între două războaie, la o ţuică mică. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
