Maestrul şi telenovela

După prima parte a interviului cu Adrian Costea am înţeles, în sfârşit, cum a reuşit franţuzul  nostru să întindă pe pâine “crema” politicii româneşti. Domnul Costea, înainte de a fi om de afaceri, sfătuitor de taină, editor şi fotograf, este povestitor. Un fel de Creangă - iertată să-mi fie  folosirea numelui scriitorului român – al secolului XX, un Creangă vorbit, iar nu scris. Scrierile, analizele politice realizate de domnul Costea nu sparg norma, ca să folosesc o expresie dragă domniei sale. Când vine vorba de povestire, domnul Costea întrece toate aşteptările. Cel care îl ascultă povestind pe “maestrul” Costea numai cu mult efort nu intră în transă. Acest lucru se întâmplă şi atunci când îl urmăreşte pe domnul Costea la televizor, dar mai ales dacă te afli faţă-n faţă cu pvoestitorul. I-aţi văzutpe cei doi reporteri ajunşi la Paris cum aproape rămăseseră fără respiraţie, fără glas în faţa  domnului Costea? Seara de marţi, ca şi cea de miercuri, va rămâne în istoria televiziunii ca seara cu cea mai bună telenovelă transmisă vreodată pe micile ecrane. Mai ales când vorbea despre descoperirea eternei şi fascinantei Românii, pe care a bătut-o în lung şi în lat un an şi ceva, domnul Costea a zăpăcit o ţară întreagă. Dacă n-a fost sincer în povestirea-telenovelă, e numai păcatul domniei sale. Noi, telespectatorii, i-am urmărit cu sufletul la gură şi, sinceri să fim, fragmentele cu tentă politică ne-au cucerit maipuţin. Norocul nostru că aceste fragmente au fost scurte. Ne-a impresionat suficient de tare episodul arestării sale şi mai ales, bilanţul şi datoriile pe care şi l-ea calculat faţă de vii şi faţă de morţi, cât timp a fost arestat. Au fost două ore de suspans în care domnul Costea a pus în tranşeea vieţii descoperiri, frustrări, revelaţii, iubiri, dezamăgiri, eşecuri, amestecându-le într-un război al domniei sle cu destinul. Aşa a ieşit o  telenovelă cu domnul Costea actor principal, scenarist şi regizor. Nu ştiu dacă se va vinde caseta cu telenovela donmiei sale,  însă ştiu cu certitudine că Adrian Costea e un mare povestitor. Abia acum îi înţeleg pe cei trei candidaţi la Preşedinţie care s-au aflat în graţiile dumneavoastră. Şi nu dumneavoastră în graţiile lor.  Maestre, ai dat lovitura!