Avem primar. General. În urma unei bătălii, care merita mai multă atenţie din partea noastră, a câştigat Viorel Lis. Şi-a dorit enorm cnadidatul CDR să ocupe fotoliul de primar. Nu pot decât să-i urez mult succes vechiului şi noului primar, mai ales că prima zi de lucru a domniei sale coincide cu aparaiţia noului “Jurnal Naţional”. Promisiunile făcute de Viorel Lis nu mai pot fi tratate ca simple vorbe aruncate în vânt, contracte de 200 secunde sau 200 ani. Responsabilitatea devine obligatorie având în vedere bătălia care s-a dat pentru acest post. După încrâncenarea cu care s-a bătut, primarul de astăzi o să vrea să fie şi primarul de mâine, primarul din anul 2001. Ceea ce poate să fie de bun augur pentru bucureşteani, la urma urmei.
Marele învins Sorin Oprescu, este, paradoxal, un învingător. Un câştigător fără loc deocamdată. Hai să recunoaştem cu toţii că nu-i dădeam la începutul campaniei mari şanse lui Sorin Opescu. Ca să fiu sincer, la momentul anunţării candidaturii directorului Spitalului Clinic Universitar, am crezut că e vorba de o mişcare politică abilă de imagine. Odată cu trecerea timpului, însă, candidatul PDSR şi-a luat rolul în serios, ba mai mult, s-a dovedit, era chiar rolul pe care îl aştepta. Cred că Sorin Oprescu a pierdut la mustaţă pentru că n-a crezut până la capăt în şansa sa. Lis a crezut. Fără nici o glumă, cred că Viorel Lis trebuie să-i mulţumească lui Sorin Oprescu. Fără el, candidatul Convenţiei n-ar fi ştiut ce înseamnă să fii prmar. Oricum, de aici înainte, oglinda în care se va uita o să fie uşor aburită de respiraţia din ceafă, respiraţia lui Sorin Oprescu.
MARIUS TUCĂ
