Astăzi e o zi complexă, pe lângă faptul că e luni şi, ştim cu toţii, lunea nici iarba nu creşte iar tavanul are ceva fisuri în urma weekend-lui, a mai venit şi vestea teribilă că studenţii încep cursurile.
Mă rog, asta probabil înseamnă ceva doar pentru boboci, deşi văd şi la ei o pornire către studiu similară cu a ursului pus în faţa drobului de sare.
Îmi aduc aminte din tinereţi că, pentru noi, prima zi de cursuri era mai mult un motiv de a ne strânge cu toţii ca să avem de unde pleca la bere. Că până se afişa orarul, până identificam căile de de acces către sălile de curs, până povesteam tot ce era de povestit, mai treceau două-trei zile.
De fapt, reacomodarea dura cam o săptămână, după care o luam uşor, că vorba aia, mai e şi mâine zi, pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese şi dacă nu iei examenul din prima, poţi să vii şi în toamnă şi în re-uri. Aia cu ai restanţă, n-ai vacanţă era o zicere care nu mai impresiona pe nimeni.
Am înţeles că acum poţi da un examen şi în anul următor. Păi, să tot faci facultate sau, cum zic ardelenii, facultă.
De-aia le urez şi eu celor care se târăsc agale spre instituţiile de învăţământ extraordinar de superior, nu succes, ci baftă, pentru că, ştim cu toţii, succesul presupune muncă.
Şi ca să punem bine ziua asta la locul ei, ruşii alintă ziua de luni cu un cuvânt care s-ar traduce liber prin "mahmureală". Iar ambasada Rusiei, după ce termină să ne ajute să cumpărăm "Cuminţenia Pământului", ar putea să ne confirme. Fireşte, dacă e cineva de-acolo în stare să-şi descleieze gura.
