S-a tot vorbit de luminţa de la capătul tunelului. Însă nimeni nu s-a înetrbat dacă luminţa vine spre noi sau mergem noi spre ea. De asemenea, nimeni nu s-a întrebat dacă luminţa vine iarăşi ca până nu demult de la răsărit. Tot aşa mai trebuie să aflăm despre luminţa asta dacă e mişcătoare şi dacă este, ar trebui să ştim cu ce vitează de deplasează şi, mai ales, încotro. Poate că toate aceste lucruri vi se par lipsite de importanţă. Poate că aveţi dreptate. Dar asta nu înseamnă că vom sta cu mâinile-n sân şi cu ochii după luminţă. Nu, noi suntem cei care cred din datorie cetăţeneasă trebuie să oferim Guvernului Cio rba cât mai multe date şi iformaţii depsre luminiţă. Aşadar, hai să vedem ce mai putem afla despre licuriciul naţional. Poate fi luminţa asta flacăra democratică a unei lumâri? Iată o altă întrebare la care nu mai un parastas al Exeuctivului poate să ne răspundă. La fel de important e şi tunelul la capătul căruia se află luminţa. Cât de lung e? Cât de lat? E iluminat sau nu? Şi, foarte important, dacă are cale ferată. Are? Da! Bun, atunci spuneţi-ne şi nouă, domnule prim-ministru, al cui e trenul ăsta al speranţei care vine cu toată viteză spre noi? O fi ultimul tren? N-o fi ultimul? Numai lumiiţa de la capăutl tunelului o poate şti!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
