Mă hotărâsem într-o zi să schimb lumea. Acu’, eu mă hotărăsem, da’ ea era greu de schimbat. Făcând o analiză sumară asupra situaţiei, mi-am dat seama că am nevoie în primul rând de un obiect cu care să o răstorn , s-o întorc cu fundul în sus adică. Asta dacă voiam s-o schimb ca lumea, nu pe ici, pe colo. Şi dacă vrei să schimbi în felul ăsta lumea, nu te duci s-o avertizezi în vreun fel! Doamne fereşte să-i dai mai întâi un pumn în bărbie, că ea, lumea şi-a dat imediat seama ce ai de gând să faci, nu e proastă deloc. Ca să reuşeşti trebuie s-o iei prin surprindere. Îi atragi atenţia asupra unui conflict de pe pământ – conflictul din fosta Iugoslavie, de exemplu – şi când e ea mai concentrată acolo – tu bagi repede un băţ sub ea şi – pac! – ai întors-o pe partea cealaltă, ai schimabt-o cum ar veni. Sigur, există posibilitatea ca băţul ăsta cu care vei s-o chimbi să se rupă atunci când ţi-e lumea – pe care vrei s-o schimbi – mai dragă. Atunci nu-ţi rămâne decât să tepui de-a curmezişul, cu riscul de a fi călcat în picioare. La un moment dat, o să treacă peste tine nişte bucăţele de lume mai grele decât aşteptai şi atunci nu-ţi rămâne decât să cauţi un băţ ca luma ca, în sfârşit să poţi să schimbi ceva. Lumea se schimbă cu băţul! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
