A îngălbenit frunza, ziua și-a micșorat corola de lumină, iar toamna se tânguie într-un pâlc de mesteceni răsăriți nu știu când și nu știu cum în mijlocul unei capitale impasibile la miracolul naturii... Mă grăbesc să ajung la InterContinental Athénée Palace, gazda întâlnirii mele cu iubitorii de carte. În plină campanie electorală, eu îmi aduc în fața cititorilor ultima odraslă de celuloză tipărită, abia ieșită din tipografie. Are și nume – Lumea de azi (partea a treia) -, și moașă - Editura RAO, și martori. E sora mai mică dintre cele trei, toate născute din dialogul meu cu personalități felurite ale României. Știți, când eram un pui de om, îmi plăcea să-mi pun o droaie de întrebări, eram înnebunit să dezleg tainele universului în care trăiam. După ce am crescut, în lipsa răspunsurilor proprii, am început să-i iscodesc pe alții, pe cei mai mari decât mine, bineînțeles. Habar n-aveam atunci că întrebarea îmi va deveni instrument de lucru, ba ca procuror, ba ca avocat! De aici și pornirea mea spre interviu, care nu-i altceva decât o călătorie vremelnică în doi prin desișul existențial. La capătul traseului, trăiești voluptuos momentul de împlinire prin celălalt și ai senzația că zărești orizontul, undeva, mai aproape. Sau, dimpotrivă, totul pare și mai neclar.
Ei bine, aidoma m-am simțit și de data aceasta, la isprăvirea șuetei cu Răzvan Theodorescu, Gunther Krichbaum, Andrei Marga, Mircea Radu Iacoban, Dorel Vișan, Lavinia Betea, Pavel Șușara, Adrian Severin, Grigore Ilisei, Florea Burtan, Ioan Țiriac, Gheorghe Sarău, Letiția Ilea, Ionuț Vulpescu, György Frunda, Florian Saiu și Freddy Gârbaci!
Dintre ei, Pavel Șușara, Adrian Severin și Ionuț Vulpescu mi-au stat alături, iar Andrei Marga mi-a trimis o înregistrare audio-video. În sală s-a aflat și Freddy Gârbaci, autorul unui eseu remarcabil despre Mario Vargas Llosa.
De ochii spectatorilor n-au scăpat nici volumele recente - Macină viața, macină…, Qatar 2022. Mondialul lui Messi și România, la răspântie, alt prilej de evocare colocvială.
Au ținut să fie prezenți inclusiv dirigintele din prima mea clasă de liceu, profesorul de matematică Anton Georgescu, dascălul universitar renascentist Alexandru Athanasiu, ca și procurorul-șef de sector de odinioară, Ioan Mihai Alexandru, prieteni și oameni pe care îi prețuiesc de-a pururea.
Timpul a zburat pe nesimțite, și seara a alungat vraja, pregătind ivirea demonicei Halloween, o sărbătoare sordidă importată de aiurea. Așa că, pregătiți-vă și „costumați-vă în cărți! Cultura este ceva ce îi îngrozește pe mulți!” Desigur, îndemnul era o glumă culeasă de pe rețelele de socializare, însă cimilitura acoperă o realitate deznădăjduitoare și ireversibilă. Până una, alta, eu vă îmbii să vă gătiți sufletul cu cărți, fiindcă nu-i strai mai potrivit! Și așteptați-mă cu încă două veșminte – Spovedania unui avocat și Am fost cândva procuror – deja croite din materiale judiciare la mare căutare în magazinele de lux amenajate ostentativ deunăzi în „câmpul tactic”!
