Dacă e vreo grevă pe lumea asta care să-mi placă, ei bine, aflaţi că aia e greva de la metrou. Mă bucur în primul rând pentru pătura largă a celor care folosesc metroul. Pentru că acum oamenii nu mai sunt nevoiţi să coboare în subteran. Stau bine-mersi la suprafaţă, văd cerul, admira civilizaţia străzii, mai aruncă o privire prin vitrine, altă viaţă în două cuvinte. Plus de asta, se economiseşte multă energie electrică - doar ştim cu toţii că produsul ăsta nu prea se găseşte pe la noi. Plus de asta, oamenii, tot mergnd pe jos, mai nivelează toate drumurile astea care duc la o mică, dar consistentă revoluţie din decembrie 2000, să zicem. Şi, colac peste pupăza din tei, eu mă bucur pentru acest om de bun simţ care este Ion Rădoi, nimeni altul decât liderul sindicatului de la metrou. Mă bucur pentru victoria lui Rădoi, în lupta cu răul, cu birocraţia, cu râmele. Dumnealui a suspendat greva, şi-a făcut datoria, însă imediat s-a născut prin cezariană o altă grevă, mai frumoasă, mai educativă, spontană până la turnicheţi şi înapoi. De dumnealui, de domnia sa Rădoi, acum nu mai ascultă nimeni că i s-a termiant greva. Greva asta nouă e una spontană, fiţi înţelegători şi luaţi autobuzul, de ea nu mai răspunde nimeni. Dar parcă de noi mai răspunde cineva. Puneţi-vă picioarele la spinare şi luaţi viaţa în piept că numai ţine fraţilor. Iarna-i grea, omătul mare… Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
